hobbybucatar

Carne de vita in sos dulce cu orez

2012-01-13T18:03:00.000+02:00

Ingrediente pentru 4 portii:

400g carne de vită • 2 linguri sos de soia • 2 linguri oțet de orez • ghimbir • 1 ardei gras verde • 1 linguriță zahăr brun • 400 g orez • 1 ardei gras roșu • 1 cană de mazăre • 1 ou • sare, piper, ulei

Cum se face:

Tăiați carnea de vită în fâșii subțiri și puneți-o la marinat într-un sos făcut din soia, oțet de orez, puțin ghimbir ras și zahărul brun. După 3-4 ore, căliți-o într-o tigaie, împreună cu ardeiul verde tăiat fâșii. Nu adăugați sare decât dacă e necesar. Separat, fierbeți orezul și mazărea și dați-i gust amestecându-l cu ardei roșu călit și cu fâșii de omletă făcută simplu, dintr-un singur ou.

Gourmet, diete si zahar

2011-06-10T09:42:00.001+03:00

Imi ajunge asa ceva la cafeaua de dimineata: doua capsuni, doi biscuiti, un pic de crema de ciocolata. E ca si cum m-as juca, nu ca si cum m-as repezi imediat dupa trezire sa imi fac alimentarea obligatorie, ca sa-mi asigur un nivel de "energie" asa cum ar scrie unii in cartea tehnica a organismului uman. Inainte, indopandu-ma din zori cu omlete si costita prajita, paine si salate care imi umflau stomacul deveneam asa de "eficienta" incat imi venea... sa ma culc la loc.

Dupa gustare, beau un pahar de apa mare, iau o capsula de ulei de peste oceanic si completez cu o cafea mica.... iar energia fizica imi e deja trecuta pe high-level, mintea pe deliciile vietii, iar stomacul la fel de plat ca la trezire. Sunt gata de plimbare pe jos, de sala, de munca. Pe la 10 va mai veni o gustare, poate de data asta un sendvis cu carne si legume. Plus o vitamina efervescenta, daca am facut sport intre timp. Nu-mi fac griji ca organismul meu nu are resurse de supravietuire. Are. Ne trebuie atat de putin ca sa ne satisfacem stomacul si papilele gustative! Am trecut pe gourmet.

Asadar, capsuni, o lingurita de crema de ciocolata si arahide, doi biscuiti simpli: o combinate de arome de-a dreptul luxoasa, cu toate ca adeptii dietelor de toate felurile, daca ar auzi de fructe combinate cu zahar, cu grasimi si cu cereale pe aceeasi farfurie ar face un mic atac de nervi. La mine functioneaza: putin, dar bun.

Ah, era sa uit. Am 48 de kilograme. Acum doi ani aveam 67. Si nu am rabdat niciodata de foame. Cand imi era... luam o gustare.

Linte cu morcovi si costita afumata

2011-04-16T12:50:00.002+03:00

Stau de cateva zile cu conserva de linte in frigider, dar nu m-am hotarat s-o desfac pana astazi: o luasem "de post", dar cum astazi e sambata si lintea merge de minune cu niste costita afumata, am preferat sa o gatesc asa cum merita si sa ii sporesc savoarea cu niste morcovi, ceapa verde, suc de rosii si marar. A iesit un deliciu.
Acum o sa recunosc ca lintea asta, marunta, bine fiarta si fara urma de coji m-a ajutat cel mai mult (mi se pare crima si pedeapsa s-o fac pe cea uscata, luata la punga, si sa stau o zi intreaga cu boabele in apa rece, pana ce plutesc toate cojitele la suprafata, s-o fierb a doua zi si sa mai culeg si alte cojite de prin mancare...) Reclama, nereclama, dar Maxim's mi s-a parut perfecta: m-a ajutat sa fac treaba rapid, sa scutesc o multime de timp si sa ma bucur de savoarea mancarii dupa doar 20 de minute de gatit. Sunt convinsa ca ar merge si in varianta fara bacon, pentru cei care tin post. Oricum e o sursa de proteine, cu un aport caloric perfect pentru masa de pranz. O sa incerc in zilele urmatoare s-o pun ca atare in salate. Dar sa nu ma mai lungesc si sa va dau mai bine reteta:

Linte cu morcovi si costita afumata

6-8 morcovi tineri • 1 legatura de ceapa verde • 200 g costita afumata • 1 conserva de linte Maxim's • 1 legatura de marar • suc de rosii • 1 lingura de ulei • sare, piper, cimbrisor uscat • 1/2 lingurita de zahar brun • 2 catei de usturoi

Intr-o cratita non-aderenta, unsa cu ulei, puneti costita afumata, taiata feliute, la prajit. Adaugati ceapa verde si morcovii taiate rondele si lasati sa se rumeneasca, amestecand cu o lingura de lemn. Adaugati suc de rosii, sare, piper si zaharul (ca sa indulceasca un pic morocovii si sucul de rosii). Daca e nevoie, mai acoperiti cu apa, si lasati sa fiarba pana ce se inmoaie morcovii, iar sosul scade. Scurgeti lintea din conserva, clatiti-o cu apa rece, adaugati-o in mancarica si mai completati cu un pic de apa, cat sa acoperiti totul. Lasati inca 3-5 minute, apoi adaugati cateii de usturoi taiati feliute, mai lasati un minut, presarati mararul tocat si stingeti focul.

Sfaturi practice - trucuri pentru a scapa de grasimile din mancare

2011-04-14T14:37:00.001+03:00

Stiu ca supa de pui cu galuste arata apetisant, mai ales in zile precum aceasta (ploua afara si e cam frig pentru aprilie), dar azi mi-am propus sa va dau doar cateva idei practice: dupa cum vedeti, din pricina ca puiul a fost "de tara", oricat am incercat sa scap de grasimea in exces cand am transat carnea, tot am lasat cate ceva, pentru un gust mai bun. Acum, la final, stelutele de grasime plutesc la suprafata supei. Eu una nu le consider nesanatoase, iar dupa mine mai ales cei mici au nevoie de o mancare gatita, calda, cu proteine, grasimi si legume fierte. Dar pentru adultii care au inceput sa supravegheze numarul caloriilor si sa elimine pe cat pot grasimile din farfurie, iata 3 idei mai eficiente decat culesul cu lingura al uleiului in exces de la suprafata mancarurilor. Ideile sunt valabile mai ales pentru tocanite si sosuri in care ati scapat prea multa grasime inca de la inceput.

1 O frunza de salata pusa la suprafata mancarii va absorbi grasimile. Frunza de salata trebuie sa fie proaspata, iar daca numai una nu e destul de eficienta pentru cat ulei ati scapat din greseala (sau a ramas de la prajit) repetati procedura cu alte frunze proaspete.

2 Acelasi efect il vor avea si cateva cuburi de gheata puse la suprafata mancarii. Oricum veti observa cu ochiul liber cum bulele de grasime plutesc spre cuburi, atrase ca de un magnet. Scoateti apoi cuburile, inainte sa se topeasca. Puteti face asta si in timp ce gatiti, si la finalul prepaparii, dar in timpul gatitului asta va scadea un pic din temperatura mancarii si va face legumele ceva mai crocante.

3 Un albus de ou crud este la fel de eficient: in timp ce fierbe sosul sau tocanita pe care o gatiti, puneti albusul la suprafata ei. Lasati-l cateva minute, pana se incheaga: el va absorbi grasimile. Desigur, dupa aceea trebuie scos (cu o spumiera sau o lingura), altfel cine il va manca va "beneficia" de tot colesterolul adunat.

Spaghete vegetariene

2011-03-06T13:36:00.001+02:00

Chiar si fara pic de carne puteti obtine cele mai gustoase spaghete din lume. Incercati-le acasa si va garantez ca tot ceea ce mancati la restaurant o sa vi se para, de acum inainte, putin mai "low" decat ceea ce stiti sa faceti cu mainile voastre. Secretul? Untul, usturoiul, plus nelipsitul parmezan, cu care imbracati mai intai pastele.

Orice garnitura ati alege pentru pastele acestea, nu uitati ca primul strat care le imbraca e definitoriu. Cat timp fierbeti pastele, indiferent ca sunt proaspete sau din grau dur, pregatiti separat sosul alb cu care le veti imbraca. Puneti intr-un castron mare o mana buna de unt (cu cat mai mult, cu atat mai gustos, dar aveti grija si la silueta), doi catei de usturoi facuti mujdei și doua linguri din apa in care fierb pastele. Amestecati, adaugati parmezan ras cat mai mic si ungeti castronul cu acest sos. Adaugati spaghete scurse de apa, puse fierbinti peste acest sos cremos si amestecati bine, bine, pana sunt unse cu totul. Pastrati-le la cald pana e gata si sosul. Le puteti servi si ca atare, dar eu de obicei mai adaug ceva peste. Mirosul de unt cu usturoi e de-a dreptul fabulos!

Separat, pregatiti o garnitura de legume. Pentru sosul consistent de mai sus va trebuie: 6-8 morcovi tineri, taiati rondele, 6-8 tulpini de pastarnac mic si fraged, 1 ardei capia rosu, taiat pestisori, 1 ceapa alba, tocata, 1 cana de suc de rosii, 2 catei de usturoi, patrunjel verde (sau busuioc proaspat), ulei de masline, sare, piper, un praf de zahar brun. Se caleste in ulei ceapa taiata cubulete, se adauga morcovii, ardeiul si pastarnacul, se condimenteaza cu sare si piper. Dupa ce legumele s-au inmuiat, dar raman usor crocante, se adauga sucul de rosii si se lasa sa fiarba pe foc mic, pana obtineti un sos gros. Adaugati usturoiul tocat, mai lasati 2 minute, apoi dati de pe foc si adaugati o mana buna de frunze de patrunjel sau busuioc proaspat tocate. Eu la masa le aduc in boluri separate, impreuna cu castronele de parmezan, masline si verdeturi... si las pe fiecare sa-si decoreze farfuria dupa cum vrea. Pofta buna!

Un mic dejun multicolor

2011-03-05T17:17:00.003+02:00

O idee pentru un mic dejun consistent: o omleta parfumata cu usturoi, plina de legume colorate, presarata cu aschii de cascaval cat e calda si servita langa un amestec de frunze de salata crocante!

Pentru 4 portii:

Pentru ca omleta sa semene cu o "tortilla de patatas", ingredientul cheie al acestei omlete sunt cartofii. Curatati si taiati cubulete 4 cartofi mici si puneti-i la prajit, pe foc mediu, intr-o tigaie larga, intr-un pic de ulei de floarea-soarelui. Presarati-i cu sare si piper. Cand se inmoaie, adaugati si un ardei rosu, taiat cubulete. Separat bateti 4 oua pana fac spuma la suprafata. Adaugati in oua o mana de marar proaspat tocat, un praf de sare si piper si amestecati bine. Cand cartofii sunt aproape crocanti, iar ardeii s-au inmuiat, adaugati in tigaie 1 catel de usturoi taiat rondele subtiri si mai prajiti 2 minute. Puneti in tigaie ouale si lasati-le pana ce omleta se incheaga si se rumeneste dedesubt. Cu ajutorul unei palete, taiati in patru omleta si intoarceti fiecare sfert pe partea cealalta, ca sa se rumeneasca, inca 1 - 2 minute.

Scoateti-o (nici o problema daca se rupe), distribuiti-o in patru farfurii, presarati-o, cat e calda, cu bucatele de cascaval si serviti-o cu o mana de frunze crocante de salata verde.

Legume la gratar

2011-03-02T16:27:00.005+02:00

Unse cu putin ulei de masline si condimentate cu sare si piper, legumele de orice fel se pot prepara in doar 10 minute pe tigaia cu grill (bine incinsa in prealabil), pentru a alcatui, servite pe paine prajita si frecata cu usturoi, o gustare consisenta, intens aromata si sanatoasa.

Legumele mele favorite sunt ceapa rosie, dovleceii si ciupercile, cu savorile lor dulci. Si se combina perfect una cu alta. Nu uitati sa le taiati in felii sau rondele de cca 1,5 cm grosime inainte de a le condimenta si unge cu ulei. Merg servite ornate cu orice fel de verdeturi precum patrunjelul, mararul sau busuiocul. Ardeii copti direct pe ochiul aragazului sau intr-o tava la cuptor si curatati apoi reprezinta tusa rafinata peste aceasta gustare care aduce aminte de savorile verii.

Ca si completare, puteti folosi si rosii (dar le tineti doar 30 de secunde pe gratar), vinete (scurgeti-le bine de apa inainte si indepartati-le coaja, altfel vor fi amare) sau legume ceva mai crocante, precum stiuletii foarte fragezi si mici de porumb, morcovii (dati si cu un pic de zahar), conopida sau broccoli.

Orez cu pui si legume

2011-02-23T17:10:00.007+02:00

Un aliment cu numeroase proprietati nutritive si mai sanatos decat pastele sau cartofii, orezul constituie una dintre bazele ideale pentru mancaruri consistente. Il prefer in numeroase variante (poate s-a vazut ca preferatele mele in ultimul timp sunt pastele din orez), dar mai nou am o mica reticenta fata de orezul acela care se fierbe direct in punga. Imi placea ideea de a-l prepara cu efort minim, gata portionat, prefiert si de a scapa de amidonul in exces, dar am citit recent un articol despre efectele plasticului incalzit si m-am mai "linistit" cu aceasta forma de preparare (mai multe pe acest link). Acum tot caut sa aflu din ce anume e facuta acea punguta speciala, microperforata, dar nu gasesc prea multe informatii despre material. Daca le are cineva, chiar astept comentarii.

Pentru reteta de mai sus am folosit doar orez, maruntaie si carne de pui, o ceapa, un ardei gras rosu si condimente (sare, piper, boia). Plus un pic de unt, ulei, cascaval si verdeata, pentru servire.
Orezul se pune la fiert separat (cantitatea de apa se alege in functie de tipul de orez folosit si de indicatiile pentru acesta, scopul e sa obtinem un orez bine fiert, moale, dar care sa ramana cu bobul intreg, nu terciuit).
Se taie puiul si maruntaiele in bucati mici, se taie ceapa solzisori iar ardeiul in cuburi mai mari. Se ung bucatile de pui cu ulei si condimente si se pun la rumenit intr-o tigaie antiaderenta, iar dupa ce puiul este patruns se adauga ceapa si ardeiul gras, plus inca un pic de ulei. Cand si legumele sunt patrunse, se adauga apa, sare si piper si se lasa sa fiarba, completandu-se cu apa din cand in cand, daca este cazul, pana ce puiul e bine facut.
Cand e gata orezul, se scurge de apa intr-o sita si se pune la loc in oala, se adauga peste el unt si cascaval ras si se amesteca bine, pana se obtine un fel de risotto. Se adauga peste el puiul cu tot cu sosul lasat in tigaie. Se serveste cald, ornat cu feliute de cascaval si patrunjel tocat.

Mamaliguta cu ou, la cuptor

2011-01-31T10:34:00.002+02:00

Incerc sa scot carnea din alimentatie, dar simt nevoia sa mananc in continuare branzeturi si oua. Dar cum sa gatesti ouale altfel decat prajite (prea grase!) sau fierte (prea fade!)?
Poate la cuptor? Asa ca ieri mi-a venit ideea de a le prepara cam asa cum mi le facea mama in copilarie. E o reteta clasica, simpla si satioasa, care nu cere nici mari cheltuieli si se mai face si repede: oua cu mamaliguta la cuptor si servite cu branza si smantana alaturi.

Reteta: intr-un vas mic se face o mamaliguta moale, care se lasa pana fierbe bine malaiul. Cand mamaliguta e gata se rastoarna intr-un vas termorezistent, iar cu o lingura se fac doua adancituri la suprafata ei. Se pune cate un pic de unt in adancituri si se sparg doua oua deasupra. Se presara sare si se da mamaliguta la cuptorul incins, cca 10 minute, pana cand ouale sunt bine facute (la microunde e nevoie de 5 minute pe nivel high). Obtineti doua portii, pe care le puteti servi cu perle de branza de vaci in smantana si cu inca un pic de unt alaturi. Serviti cald!

Cartofi cu pasta de masline

2010-12-19T11:42:00.005+02:00

Am ramas cam in pana de alimente prin frigder: mai am un pic de unt si niste pasta de masline. Si in camara niste cartofi... A, si niste frunze de patrunjel care stau cuminti in apa, privindu-ma curios cum curat doi cartofi pentru un pranz rapid. OK, pun pe foc apa rece, cubulete de cartofi, sare... In 15 minute sunt fierti si aproape sfaramiciosi, cum imi place mie (erau doi cartofi albi, frumosi si mari, dar nu-i pacat de ei, ca or sa ajunga urgent la mine in burta). Scurg apa, amestec cu unt, pun si doua lingurite de pasta de masline si iau frumusel verdeata din paharul ei. Toc, presar, si nu uit sa ii fac poze castronului. Totul e cald inca, simplu si delicios. Mananc... si scriu.

Bucataria ghaneza

2010-12-15T14:06:00.029+02:00

Situata intr-un climat tropical relativ bland, pe coasta de vest a Africii, cu iesire la Oceanul Atlantic, Ghana este una dintre tarile care atrage numerosi turisti interesati de cultura africana, pe de o parte datorita istoriei si pozitiei geografice, iar pe de alta si datorita invecinarii cu Coasta de Fildes si a litoralului de la Golful Guineei.

Un amalgam de alimente diverse
Un studiu amplu despre preferintele culinare din Ghana e greu de facut de aici, de departe, fara o excursie adevarata prin aceasta tara. Recunosc sincer ca ce scriu am aflat doar vorbind cu oameni originari de acolo, incantati sa-mi povesteasca, sa-mi arate si sa-mi dea sa gust ceea ce au gatit cu cateva dintre ingredientele lor traditionale. (Ingrediente pe care le-am si fotografiat, de altminteri).

In comparatie cu alte popoare care au o cultura culinara adusa la rang de arta... minimalista, obiceiurile culinare ale ghanezilor pornesc de la baza: scopul primar al alimentatiei este sa asigure organismului energia necesara pentru a face fata climei ecuatoriale. De aceea se acorda o mai mare atentie ingredientelor, care au adesea o inalta valoare calorica, si condimentelor, ce asigura gustul exotic, picant, energizant si extrem de variat al preparatelor.
Felurile de mancare sunt in general un amalgam de alimente diverse, combinate in cele mai felurite chipuri. Sub soarele arzator, consumul energetic e mare, transpiratia elimina multe din vitamine, stilul de viata e oricum dinamic si solicita mult organismul: combinatiile de carne de peste cu carne de vita si de porc, cu legume si cu faina sau tuberculi in acelasi fel de mancare nu reprezinta deloc o ciudatenie. Ba dimpotriva, exprima chiar caracterul bucatariei ghanze: un amalgam complex, cu gusturi amestecate, ca si diversitatea culturala din Ghana, unde exista o multitudine de grupuri etnice, clanuri si triburi.

De la amidon porneste totul...
Cartoful pentru europeni, orezul pentru asiatici, porumbul pentru americani... Amidonul, avand un inalt aport caloric, cel care a asigurat dintotdeauna baza alimentatiei in locurile cu resurse alimentare sarace, este omniprezent in felurile de mancare ghaneze. Extras din diverse seminte, plante si tuberculi, el poate alcatui o pudra (gari) ce e folosita la fel ca faina in rantasurile noastre sau pentru a forma aluaturi ce pot fi consumate crude si uscate, fierte ca galustile sau prajite, precum gogosile, in combinatie cu diverse alte ingrediente. Amidonul alcatuieste baza pentru o mare parte din felurile de mancare si sub forma originara: pornind de la orez, porumb, tuberculi (yams, un fel de cartofi dulci), adesea combinate cu un soi de pastai de fasole verde, pot fi preparate cele mai variate tocanite si supe.
E greu de facut o trecere in revista a tuturor felurilor ce pornesc de la o asemenea baza si la care se adauga apoi carne, legume, seminte, alune, fructe, condimente sau sosuri - mixul de gusturi e de fiecare data altul. Dar se poate spune macar ca rezultatul final este adesea bogat aromat si exotic condimentat. Carnea, daca se poate cu multa grasime, dar fara sa se uite si de pestele oceanic, cu al sau celebru omega-3, este preferata: intr-un fel satios, si pe gustul (mai ales al) barbatilor, ea domina intreaga compozitie.

Okro and garden eggs stew
(Tocanita de okro cu vinete
Ingrediente:
okro - o planta verde, gen spanac - de doua feluri, vinete,
pulpa de porc, carne de vita, de crab, peste oceanic mic,
uscat la soare, ardei, rosii, sare, ulei de palmier)

Aceasta nu inseamna, insa, ca un singur ingredient nu poate alcatui un fel de mancare distinct si ca ghanezii uita de simplitate. Tuberculii numiti yams pot fi preparati si ca atare, copti la cuptor, cu sare si cu un pic de unt. Din doua ingrediente, cum ar fi de pilda orezul si carnea, se obtine un fel satios si aromat. Adesea, insa, cartofii dulci sau orezul sunt doar garnitura pentru elaboratele lor supe si tocanite.

Desi uneori pare prea grasa si prea amestecata, mancarea ghaneza e sanatoasa, din simplul motiv ca ingredientele sunt naturale, iar, asa cum ziceam, felurile sunt adaptate la necesarul caloric al oamenilor ce traiesc in aceasta zona.
Din nefericire, daca vreti sa gatiti ceva specific ghanez, va trebui sa va luati gandul. Sau sa apelati la o multime de substitute care, intr-un final, va vor duce direct la tocanitele si gulasurile romanesti si unguresti. In Europa, ca si America, de fapt, nu se gaseste mai nimic din alimentele sau ingredientele atat de exotice si de diferite din tara africana.

Diverse
Jol lof rice - e un fel picant, cu carne si sos de rosii, apreciat de o mare parte a populatiei
Pito - e o bautura fermentata, destul de slaba, facuta din cereale, cam cum e sake-ul la japonezi, si preferata in nordul tarii. In sud, se prefera vinul de palmier.
Kelewele - inseamna banane prajite, se preprara in ulei de palmier si sunt condimentate cu ghimbir si piper rosu.

Cultura hranei
Hrana, cu simbolurile ei profunde si arhaice, legate de camin, siguranta, maternitate, are o valoare culturala speciala in aceasta tara. Femeile care nu stiu sa gateasca se fac de ras in Ghana. Pot fi si directoare de banci, asta nu le scuteste de rolul de bucatarese pricepute. O sotie potrivita pentru un barbat este cea plinuta, care isi dovedeste din plin aplecarea spre bucatarie si spre satisfactia... gusturilor. Lucru de altminteri specific multor tari africane, in care simbolurile feminitatii le-au reprezentat, din cele mai vechi timpuri, statuetele cu forme generoase. Desigur, barbatii sunt cei care consuma hrana si care au in continuare rolul de a-si mentine trupul in forma: dar cum s-o faca fara caloriile pe care le asigura o uriasa portie de mancare?

Stiati ca... ?
Ghana are cel mai mare numar de arbori de caco din lume: peste 6 milioane.
Desi prin secolul XIX, Ghana era cautata pentru productia de fildes si aur, ea era si un important exportator si de ulei de palmier, piper si porumb.

Pizza vegetariana

2010-10-28T15:05:00.005+03:00

Cui ii trebuie carne, cand are la indemana tot felul de legume? Oricum, dupa mine, ceapa, ardeiul gras si ciupercile sunt ingrediente cheie pentru o pizza reusita. Iar daca adaugam niste masline si broccoli, plus un sos delicios de rosii, gata, obtinem o masa perfecta: si nici nu ingrasa.

Pizza vegetariana (2 portii)

Aluat de pizza: 250 g faina, 1/2 de cub de drojdie, sare, 2 linguri ulei, zahar, apa calda
Peste pliculetul de drojdie se pune 1/2 lingurita de zahar, un pic de apa calda si un pic de faina. Se framanta usor cu ajutorul unei furculite sau cu degetele si se lasa sa se umfle drojdia, 10-15 minute. Se adauga apoi uleiul, sare dupa gust si, treptat, faina, amestecandu-se incontinuu. Se muta coca pe o suprafata pudrata cu faina, si se framanta in continuare pana se obtine un aluat elastic, care se lasa apoi la crescut intr-un castron mare de plastic, acoperit cu un prosop de bucatarie si ferit de curenti. Dupa cca 2 ore, se fac din aluat doua bile, care se intind pe rand, cu facaletul, pana se obtin doua blaturi de cca 1-2 cm grosime, in functie de preferinte.

Preparare: Pe o tava mare sau doua tavi separate, pudrate cu faina, se pun blaturile. Se adauga peste acestea sos de rosii sau ketchup, se rade cascaval deasupra, apoi se presara legumele dorite (rondele de ceapa, ardei gras, porumb, masline fara samburi, ciuperci, buchetele de broccoli etc.) Se da pizza la cuptor, la foc mediu, pana cand aluatul se rumeneste, iar legumele se patrund usor, dar raman un pic crocante.

Regulile unui gratar reusit

2010-09-21T12:41:00.003+03:00

Mult timp, desi stiam sa prepar carnea pentru gratar, habar nu am avut cum anume se face focul si de ce lucruri trebuie tinut cont atunci cand se pregateste jaraticul. Satula sa tot caut mereu pe cineva "mai priceput" la asta, am invatat, in cele din urma, ce sa cumpar si cum sa fac pentru a ma descurca si singura in oric etapa. Am scris despre asta un material pe afladespre.ro, asa ca cititi aici daca va intereseaza si pe voi sa va descurcati singuri sau singure la pregatirea gratarului in sine.

Dovlecei la gratar, gratinati... fara cuptor

2010-08-17T11:30:00.003+03:00

Or fi ele bune legumele gratinate, dar cui ii arde sa tina cuptorul aprins pe caldurile astea? Ei bine, iata o metoda mai rapida si mai putin generatoare de caldura de a ne bucura de savoarea cascavalului care imbraca cu un strat delicios o mana de legume: il radem deasupra acestora cat timp legumele sunt calde.

Dovleceii se taie felii subtiri si se ung cu un pic de ulei, sare si piper. Apoi se pot pune pe tigaia cu grill (sau pe gratar, daca sunteti la un picnic cumva). Se lasa cam 3 minute pe fiecare parte. Dupa ce ii scoatem pe o farfurie, nu mai avem de facut decat sa radem deasupra niste cascaval. Dupa alte doua minute, vor fi gata de servit. Cu o salata de rosii alaturi, de pilda.

Risotto cu ciuperci

2010-07-21T18:13:00.004+03:00

Ce se poate face cu o mana de ciuperci proaspete, ramase prin frigider, si cu o cana de orez (din care am din belsug in camara)? Mie mi s-a parut ca sunt ingredientele ideale si ieftine pentru un risotto simplu, nu atat de pretentios ca cel "adevarat", dar adaptat perioadei caniculare in care ne aflam, datorita ingredientelor proaspete si aromate pe care le-am mai folosit. I-am adaugat retetei niste ulei de masline, unt, branza uscata (parmezan, pecorino sau orice alt fel - eu recunosc ca am apelat si la o bucata uscata de branza de oaie), rosii parfumate, usturoi tanar, o ceapa micuta, un ardei gras galben si busuioc proaspat din recolta personala (merge insa si patrunjel).

Cat timp fierbe orezul, intr-o cantitate suficienta de apa (condimentata cu o mana de legume deshidratate, dar apa poate fi aromata si cu un cub de supa, pentru cei mai putin pretentiosi la E-uri), se face separat amestecul de legume: intr-o tigaie de teflon se calesc in putin ulei ciupercile, apoi cand acestea sunt rumenite se adauga ceapa si ardeiul gras taiate cubulete, si se condimenteaza cu sare de mare si piper proaspat rasnit. Separat, intr-un castron, se pun cubuletul de unt, un pic de ulei, o mana din apa in care fierbe orezul, 2 catei de usturoi zdrobiti si branza uscata si se obtine astfel o pasta cremoasa, care va imbraca de minune orezul fiert. La orez am procedat ca la paste: am pastrat deoparte putin din supa in care a fiert, apoi l-am scurs bine de apa si apoi l-am adaugat, cald inca, in sosul de unt cu branza. Daca am mai simtit nevoia sa mai "inmoi" sosul, am mai adaugat un pic din supa pastrata deoparte.
In fine, am taiat rosiile cubulete, am tocat verdeata si m-am pregatit sa le aduc la masa.

Pentru o nota mai eleganta, se poate servi orezul amestecat cu cubulete de rosii proaspete, iar, separat, mixul de ciuperci cu legume, ca in poza de deschidere. Dar se poate servi si ca o salata, amestecat totul, la care aduceti sos de soia, piper si parmezan ras, ca sa-si asezoneze fiecare dupa plac propria farfurie. Si cu un pahar de vin alb langa. Pofta buna!

Busuiocul

2010-07-18T18:41:00.002+03:00

Vara, sezonul vacantelor si deci in care nu avem prea mult timp de stat in bucatarie, este anotimpul salatelor si cocktailurilor racoroase. Una din pasiunile mele este folosirea verdeturilor si, dupa cum ati remarcat probabil pana acum, in special a busuiocului. Cum plantatia mea de busuioc e in plina verva, de data asta nu o sa va dau nicio reteta, ci doar o sa va spun ceva mai mult despre aceasta planta minune...

Busuioc

Ocimum spp. Lamiaceae

Stiati ca busuiocul, cel pe care toata il lumea il cunoaste ca o planta specifica bucatariei mediteraneene, nu este originar de pe malul Mediteranei? El e de fapt originar din Asia tropicala. Daca il plantati la sfarsitul primaverii sau inceputul verii (dar nici acum nu este prea tarziu pentru a obtine o recolta de busuioc tanar in lunile august si septembrie) veti vedea ca e planta usor de crescut, in balcon sau pe un pervaz insorit, bine aerisit. Ii plac lumina indirecta a soarelui, apa din belsug si nu este pretentios. Nu uitati insa ca nu-i place sa stea in curent sau in spatii inchise si are nevoie de aer proaspat.

Udat zilnic in perioadele secetoase, busuiocul va poate asigura de vara si pana toamna o bogata gama de mirosuri si gusturi, perfecte pentru asezonarea multor feluri de mancare. Diversele specii de busuioc, la fel de usor de crescut, pot avea cele mai variate arome: de la cel mentolat, de lamaie, de anason, de scortisoara sau cimbru, ba chiar si gust tamaios si dulce de camfor. In lume, exista peste 50 de specii de busuioc ce provin din zonele subtropicale si tropicale, mai ales din Asia si Africa.

Uitilizari culinare

Sos pesto (clik pe imagine pentru reteta completa)

Busuiocul cu aroma de tarhon este preferat in bucataria mediteraneana, in timp ce in bucataria asiatica se foloseste in special busuiocul cu gust picant, care duc aminte de scortisoara si anason.

Busiocul dulce, proaspat, este puternic aromat, cu o savoare distincta si cu un gust amintind de cel de menta si cel tarhon. Se poate folosi la salate si sosuri precum pesto. Frunzele tinere au un gust proaspat si delicat, in timp ce frunzele mature au un gust mai intens si mai parfumat. Nu-l adaugati in mancaruri gatite decat la final, pentru a da profunzime si savoare, dar niciodata la inceput, pentru ca pana si busuiocul uscat isi pierde repede aroma la temperaturi ridicate. Busuiocul se potriveste mai ales la feluri pe baza de rosii sau cu carne de pui ori peste. Merge de minune la paste, oua si orez, in sosuri, sau cu legume precum fasolea, ardeii si vinetele.

Meniu italian de vara

2010-06-27T10:46:00.005+03:00

Meniurile mele de vara se inspira adesea din bucataria mediteraneana. Iar cum pastele, rosiile si busuiocul proaspat nu-mi lipsesc niciodata din casa, ieri am ales sa le prepar musafirilor mei ceva usor, parfumat si savuros: un meniu nepretentios, cu ingrediente proaspete, putine, si extrem de usor de facut.

Antipasti: bruschete cu pasta de masline si oua
(daca va place reteta, dati click pe poza si votati-ma in concursul Philips)

Painea prajita in toaster se freaca intai cu un catel de usturoi, se stropeste cu ulei de masline si se unge cu pasta de masline negre cu verdeata (gata cumparata de la magazin, e una turceasca, scrie pe ea "fora party"). Rosiile si ouale se taie cubulete (ma rog, ouale nu prea merg taiate cubulete, dar se pot si sfarama, abia arata mai artistic!) se amesteca, iar amestecul se presara pe fiecare felie in parte. Deasupra se adauga busuioc verde, tocat, si eventual piper proaspat macinat.

Salata de paste cu unt, usturoi si rosii

Aveti nevoie de 4 catei de usturoi, 400 g paste fainoase, 2-3 rosii bine coapte, unt, parmezan ras (cat doriti de mult, la parmezan si la unt nu va zgarciti, ele dau savoarea salatei), sare, piper, verdeturi (in primul rand busuioc verde, dar merge si patrunjel, leustean, rucola sau alte verdeturi, dupa plac). Eventual, pentru servire, sos de rosii proaspat.

Mai simplu de atat nu se poate. In timp ce fierb pastele, puneti intr-un vas mare unt cat doriti, zdrobiti 2 catei de usturoi, adaugati parmezan ras si 2-3 linguri din apa in care au fiert pastele. Veti obine un fel de sos gros, care va imbraca pastele cu o aroma inconfundabila. Pastrati niste apa de la paste deoparte si scurgeti-le cand sunt gata, stropiti-le putin cu apa rece (dar nu prea mult, sa nu se raceasca, doar cat sa nu se lipeasca intre ele) iar apoi adaugati-le in sosul de unt si amestecati bine-bine. Mai ramane sa adaugati rosiile taiate cuburi mari si verdeturile. Separat caliti 2-3 minute, in ulei de masline, cei doi catei de usturoi ramasi si adaugati-i si pe ei in salata.
Serviti cu parmezan si eventual cu sos proaspat de rosii.

Paste de orez, scoici si legume

2010-06-14T12:35:00.002+03:00

Reteta mea preferata de taitei din orez a primit, de data asta, o mica imbunatatire: o mana de scoici gata preparate (luate ca atare, la conserva, simple sau marinate) si un nou mix de legume (legume congelate, eu am folosit un amestec chinezesc, cu morcovi, ananas, broccoli si stiuleti fragezi de porumb).

Puneti apa la fiert, iar intre timp caliti intr-un wok, cu o lingurita de ulei, legumele.
Cand fierbe apa, adaugati taiteii, lasati-i 5 minute pe foc iute sau 10 pe foc mic, scoateti-i si clatiti-i cu apa rece, apoi scurgeti bine. Combinati tot ce ati preparat pana acum, plus scoicile... si adaugati, daca va place, sos de soia.

Mancare africana. Kontomire (originara din Ghana)

2010-05-16T21:03:00.009+03:00

Richard e din Ghana. Ii place mult mancarea specific romaneasca, dar, ca orice om de pe fata pamantului, viseaza adesea la mancarea de acasa. Si il inteleg: pai se poate compara ceva cu mancarea pe care ti-o gatea mama cand erai mic si veneai de la joaca rupt de foame?
Nu ma mir ca, ori de cate ori vine din tara lui natala in vizita aduce bagaje pline de ingrediente si conserve care nu se gasesc defel pe aici, prin Romania. Iar cand ajunge ne invata sa gatim, explicandu-ne ce face cu o efervescenta si o pofta demne de invidiat. Isi invita si prietenii la masa si face din asta un adevarat eveniment.
Imi place pasiunea lui Richard pentru mancare si stiu deja ca mancarurile specific ghaneze, ca mai toate felurile africane, arata ca niste tocanite de-ale noastre... doar ca in ele dau de ingrediente ciudate, cu gust bun, dar care miros altfel decat alimentele cu care sunt eu obisnuita.

Bucataria ghanaiana e destul de simpla, legumele fiind gatite cam la fel pentru multe feluri de mancare. Spre deosbire de tocanitele noastre, insa, in mancarurile ghaneze se adauga nu un singur fel de carne, ci cat mai multe si amestecate: de pui, de porc, de vita, de peste... maruntaie, piept si cotlete laolalta... O adevarata babilonie! Uleiul de plamier este si el ciudat la vedere: e rosiatic, iar dupa gatit el arata foarte gras, chiar si cand mancarea e incalzita; dar e bun la gust si cica de fapt ar fi mai putin gras decat cel de floarea soarelui. Eu stiu? Da, e drept ca rancezeste mult mai greu decat toate celelate uleiuri si de aceea e si folosit pe scara industriala, dar studii recente au aratat ca tocmai de aceea nu stim ce efecte are asupra organismului... dar sa revenim!

Kontomire Stew

Kontomire, adica un fel de tocanita facuta cu verdeturi (gen frunzele de spanac la noi), carne si peste, este unul dintre felurile preferate ale lui Richard. Asta a gatit ieri. Din pacate, nu toate ingredientele specifice mancarii de Kontomire se gasesc la noi, dar nu cred ca gustul original va fi un pic afectat: reteta ramane la fel de savuroasa si cu verdeturile noastre. Cat despre burta si peste afumat, la conserva sau nu, din acestea avem din belsug. Ele nu sunt obligatorii, insa. Kontomire Stew poate fi si un fel vegetarian, daca nu folosim carne - el reprezinta una dintre delicatesele preferate ale populatiei akan, un grup etnic din Cote d'Ivore.

In reteta originala se folosesc frunze de dioscorea villosa (o planta cu radacini dulci, comestibile si ele, si cu frunze agatatoare, originara din Mexic si America de Sud), dar acestea pot fi inlocuite cu frunze de spanac. De altminteri plantei folosite de el Richard ii spune "spanac african". Chiar daca ignama si spanacul nu au tocmai acelasi origini, se pare ca gustul nu prea difera. In fond, e vorba de niste frunze proaspete si hranitoare, oparite cateva minute, nu?

Ingrediente pentru 4 portii: 2 legaturi mari de spanac • 4 rosii de marime medie • 2 cepe mari • 450 g carne cubulete (sau tofu) • 240 g peste afumat • ulei de palmier, sare

Mai departe, gatitul propriu-zis e simplu: in uleiul de palmier se calesc cepele taiate cuburi mari, apoi se adauga rosiile curatate de pielite si pasate sau date prin razatoare. Dupa cinci minute, se poate adauga ori carnea, ori, daca e vorba de un fel vegetarian se mai pot pune cubulete de tofu si, uneori, cubulete de vinete... Dupa ce se calesc... fie carnea, fie legumele, se mai adauga spanacul. Acesta poate sa fie si el oparit separat sau se poate pune chiar crud si doar tocat inainte. Pestele afumat se adauga la final, dupa ce am stins focul si dupa ce am condimentat mancarea. Suna mai bine decat arata, nu-i asa? va spun eu, e de la uleiul de palmier. Plus ca niste verdeturi tocate si fierte nu mai arata asa bine ca unele proaspat culese din gradina. Dar va confirm ca sunt bune la gust.

Mancare greceasca si dans

2010-05-06T09:26:00.004+03:00

Va place mancarea greceasca si atmosfera de pe malul Mediteranei? Vreti sa visati un pic la vacanta care abia va asteapta pe litoralul elen? Vreti sa degustati cateva feluri de mancare specifice uneia dintre cele mai frumoase regiuni de pe pamant? Sau sa urmariti niste spectacole de dans traditional grecesc? Dati o fuga maine, adica pe 7 mai, prin City Mall, etajul 2.
Are loc acolo un eveniment: "Descopera Halkidiki in City Mall", in cadrul caruia se tin spectacole de dans si muzica, se fac demonstratii de gatit si se degusta bunatati: placinta cu mere (milopita), placinta cu spanac, salata greceasca, sarmalute in foi de spanac sau nelipsitul si inconfundabilul sos tzatziki.
Altfel, daca nu va intereseaza doar mancarea sau daca va intereseaza s-o degustati la vara, la ea acasa, exista si un concurs. Cine face shopping prin City Mall se poate inscrie la campania de consumator al carei mare premiu este o excursie pentru doua persoane in Halkidiki.

Istoria "spaghetelor bologneze"

2010-04-20T10:14:00.004+03:00

Italienii se declara adesea scandalizati sau cel putin amuzati de popularitatea la scara mondiala a acestui fel de paste... inexistent de fapt in Italia.
Acum aproape doi ani, in Bologna, am facut si eu aceeasi greseala ca toti turistii si am comandat la restaurant o portie de "spaghetti bolognese", curioasa sa mananc la ele "acasa" niste paste celebre in toata lumea.
Mi s-au servit intai niste priviri crucise, apoi niste explicatii furibunde, in italiana, drept pentru care nu le-am inteles prea bine... si, in fine, cam in zece minute mi s-au adus niste tagliatele de casa, acoperite cu un sos rosu, simplu, cu doar cateva bucatele de carne - un sos care atunci mi s-a parut destul de fad comparativ cu ce astepari uriase aveam.

La hotelul la care stateam am dat insa de o specialista in ale gastronomiei locale care vorbea in engleza si care a avut rabdarea sa-mi explice de ce sar bolognezii ca arsi atunci cand vine vorba de aceste renumite "spaghete bologneze".
Pai simplu: nu exista asa ceva!
Orice copil (italian) o stie: spaghetele sunt originare din Napoli, iar sosul acela de rosii cu carne de vita si pancetta e originar din Bologna. Asadar, corect ar fi sa spunem "spaghete napoletane cu sos bolognez". Si inca ceva: in Bologna pentru sosul bolognez exista tagliatele sau fettuccine... iar acestea sunt niste paste pe baza de ou si faina, nu ca pastele din sud, adica din zona napoletana, care se fac din grau dur si apa (spaghetti, penne sau macaroni).
Sosul bolognez autentic (a carui varianta frantuzeasca este "ragú") contine, de altminteri, foarte putin sos de rosii. El e facut cu supa de carne, carne de vita, pancetta, ceapa, morcovi, telina, sos de tomate, vin alb si smantana sau lapte.

Ma rog, daca totusi tineti sa mancati spaghete cu un sos rosu picant, cu carne (de vita sau nu numai), si nu aveti pretentii la denumirea mancarii, puteti gasi asa ceva in sudul Italiei. In Napoli puteti cere "spaghetti con ragú", pentru ca, da, exista si un ragu napoletan, in care sosul de rosii este cantitativ predominant. Traditional, acest sos se facea incepand "dis de dimineata", pentru ca rosiile sa fiarba mult, la foc mic, si sa capete consistenta cremoasa.

Gris cu lapte si dulceata

2010-04-14T09:57:00.003+03:00

Poate suna ciudat, dar mult timp nu am stiut sa fac gris cu lapte, iar cand am incercat prima data am obtinut doar o pasta groasa, care in scurt timp s-a intarit atat de mult incat nici vorba sa mi se para si "consumabila". (Fie vorba intre noi, vazand ce "gatisem" mi-am si imaginat cum as arata pe post de betoniera, macinand in stomac niste ciment... Dar sa ma opresc aici.)

Acum insa, dupa cateva exercitii, am remarcat ca la 1 litru de lapte sunt suficiente doar 100 g gris. Tehnica de "lucru" este destul de simpla, pentru ca se procedeaza ca la prepararea unei mamaligi: grisul se adauga in ploaie peste laptele care se incalzeste pe foc. (In lapte mai puteti pune un varf de cutit de sare si un pliculet de zahar vanilat).
Se amesteca incontinuu si se fierbe cca 10 minute, apoi se da de pe foc. Nu va speriati daca grisul e inca moale, asa cum am spus el se ingroasa pe masura ce se raceste...
Cel mai gustos mi se pare mie cel servit cu dulceata de nuci verzi, dupa cum vedeti si in fotografie, dar grisul cu lapte merge servit cu orice fel de dulceata sau, si mai bine, cu crema de ciocolata.

Bruschete cu ou

2010-04-11T09:40:00.002+03:00

Inca mai aveti oua fierte de la sarbatorile pascale si nu stiti ce sa mai faceti cu ele?
Incercati varianta aceasta de bruschete: paine prajita in toaster, frecata cu usturoi, stropita cu ulei de samburi de struguri (merge si de masline), peste care ati presarat cubulete de rosii. Adaugati deasupra un ou sfaramat, apoi presarati piper si busuioc uscat. Micul dejun e gata rapid!

Sparanghel "imbracat" in ou

2010-03-24T15:28:00.004+02:00

Din ciclul "draga, tu cum gatesti sparanghelul?" Pai, ca de obicei, ma iau dupa instinct.
In general, oricum retin despre o leguma ca se potriveste "cu aia si aia", apoi o prepar in functie de inspiratie. In cazul sparanghelului stiu bine ca se potriveste cu orice fel de oua, cu verdeturi, cu lamaie, smantana (sau cu un pic de unt sau cu ulei de masline) si e suficient.
Cat despre metodele de a-l gati, acestea sunt 3: la aburi (metoda incomoda pentru mine si rareori folosita), fiert sau prajit intr-un pic de ulei pana devine crocant.
Azi am ales varianta din urma. Am prajit cativa muguri de sparanghel pe ambele parti, apoi i-am "imbracat" intr-o omleta subtire. Si am pus alaturi o mana de verdeturi stropite cu lamaie, ca sa mearga mai bine.
Pofta buna!

Pofta de scoici

2010-03-16T08:27:00.005+02:00

Pentru mine scoicile reprezinta adesea o atractie... fatala: poftesc la ele, dar mereu mi-e teama sa le cumpar, caci nu stiu cat de proaspete sunt.

Imi place gustul lor, insa, iar cand sunt foarte proaspete nimic nu se compara cu mirosul de mare si cu senzatia pe care o lasa carnea lor frageda, dar elastica, buna pentru a da personalitate unei salate cu fructe de mare sau unei portii de paste cu sos alb.

Scoicilor li se mai spune si bivalve - usor de inteles de ce. Probabil ca cel mai mult ati auzit de stridii si midii, vedete in farfuriile gurmanzilor. Stridiile cresc sub apa, in nispul de pe fundul marilor. Midiile, zise si mule, sunt scoicile acelea lunguiete, negru-albastrui, ale caror carapace le gasiti si la noi, pe malul Marii Negre, pe plaja. Acestea din urma traiesc pe stancile care sunt expuse refluxului sau sunt batute de valuri.

In fine, in fotografia de mai sus avem niste scoici St. Jacques... dar si o mica problema: prezentarea lor. Pentru ca e clar ca sunt asezate asa numai de prezentare: sfatul specialistilor este, mereu, sa cumparati doar scoici inchise (indiferent ca e vorba de stridii, midii sau alte specii)! Sau, daca nu va pricepeti sa le deschideti... cumparati tot scoici inchise! Apoi cereti-i vanzatorului sa vi le deschida acolo, pe loc. Carnea proaspata de scoici St. Jaques trebuie sa arate ca un rotund alb, curat, de care atarna un lob portocaliu (el este, de asemenea, comestibil). Spalati bine scoicile inainte de a le gati, ca sa indepartati nispul, apoi stergeti-le cu un prosop de bucatarie ca sa absorbiti apa si sa le puteti frige.

Scoicile se mananca si crude, dar unii le prefera gatite... Ba chiar cat mai bine gatite. Se pot praji in tigaie, pe gratar sau se pot pot pune in apa care clocoteste si lasa cateva minute. Adaugati-le la paste, salate si nu uitati ca se potrivesc cu sosuri de usturoi sau cu zeama de lamaie.

Cat despre reteta... o sa ma multumesc sa va dau un link. Cu copyright: Cevabun.ro

Ica's Cake

2010-03-06T16:48:00.002+02:00

Ce faci cand afara e frig si ninge, nasul si degetele iti ingheata (desi in calendar scrie ca a venit primavara), iar depresia se strecoara in sufletul tau si nu se mai da dusa cu nici un chip? Pai cauti tot ce ai bun prin frigider si camara si pui la cale o prajitura dulce, cu mult unt, cacao si nuca. Ingredientele sunt perfecte pentru o scurta "injectie" cu serotonina, iar treaba prin bucatarie iti va da ceva de facut ca sa te mai distraga de la gandurile negre.

Ica's Cake

Tava mare a cuptorului se unge cu margarina sau cu unt. Se presara pe fundul ei 300 g de nuca tocata si se toarna deasupra crema de blat. Se da blatul la cuptor 30-40 minute, pana se coace. Se intoarce blatul cu nucile in sus, se adauga deasupra crema de ness; deasupra se mai presara nuci tocate mare si se toarna glazura de ciocolata din cacao.

Blatul: 6 oua, 10 linguri de apa, 250 g zahar, 250 g faina, 1 lingura cafea instant (ness) si 1 praf de copt. Se bat albusurile cu zaharul, se adauga galbenusurile si apa. Se dauaga treptat si faina, lingura de ness si praful de copt.

Crema de ness: 4 oua intregi, 200 g zahar si 1 lingura de ness se freaca la bain marie pana ce amestecul se intareste. Dupa ce se raceste, se adauga un pachet de unt si se freaca pana se obtine o crema omogena.

Glazura de ciocolata: Amestecati 2 linguri de cacao cu 3 linguri de zahar, 25 g unt si 3 linguri de apa si tineti-le pe foc, pana iese un sirop grosut).

Salata de ardei copti (reloaded)

2010-03-04T14:14:00.002+02:00

O fi venind ea primavara, dar se cam lasa asteptata... Mie ziua de azi mi-a "sunat" a toamna, picurand stropi mici pe pervaz, asa ca mi-am adus aminte de o reteta cu miros de octombrie.

Salata de ardei copti

...am ales niste ardei capia rosii. I-am copt la flacara aragazului tinandu-i cu un cleste si rasucindu-i pana s-au facut negri pe toate partile. Urati asa cum erau, i-am pus intr-un castron si i-am acoperit cu sare. Am pus un capac si i-am lasat sa stea asa, privind prin sticla la contrastul alb-negru/rosu-verde pana ce mi s-a aburit castronul si mi-a impiedicat privirea...
Cand m-am saturat de melancolie si m-am gandit sa trec iar la actiune, am luat ardeii cate unul si i-am scapat de arsura pielii, i-am clatit bine si i-am pus la scaldat, sa se racoreasca, intr-un castron cu ulei si otet, sare si condimente.
Si ca sa mearga bine ca gustare, am servit salata cu niste felii de paine prajita, frecata cu usturoi si unsa cu un pic de unt.

Salata cu cartofi si oua

2010-02-27T07:54:00.002+02:00

Primavara se simte in aer, dar verdeturile inca n-au aparut, frigul ciupeste, iar ceata de dimineata si de seara te pot lesne deprima daca nu ai la indemana niste culori salvatoare.
Ma aflu iar in pasa aceea cu lipsa de timp, asa ca bucataria, in replica, sufera si ea din pricina lipsei de caldura, a aburilor de supa si a mirosurilor de mirodenii.
Iata de ce o salata calda, luminata de auriul galbenusurilor de ou si improspatata cu o mana de frunze de salata, e tot ce poate fi mai placut intr-o seara mohorata de februarie.

Salata, 1 portie mare

2 oua • 2 cartofi (roz) • o ceapa mica • masline • frunze de spanac, rucola sau alte verdeturi • ulei • otet de mere si miere (natural, pe care nu-l dau pe nici un alt otet aromat)

Fierbeti ouale. Fierbeti cartofii in coaja, raciti-i un pic, curatati-i cu un cutit, cat mai sunt calzi. Acum amestecati toate ingredientele, ulei si otet dupa gust. A! Nu uitati de sare si piper.

Chec aperitiv (2)

2010-02-19T13:52:00.004+02:00

Am fost pe la Braila saptamana asta. Sa fotografiez orasul, de data aceasta vazut dinspre Dunare... nu ma satur niciodata sa-l redescopar. Centrul vechi isi pastreaza farmecul de altadata si am aflat recent ca suprafata centrului istoric e de aproape patru ori mai mare decat a centrului istoric din alt oras cu traditie, Sibiu.

Cu toata precuparea mea pentru caldiri vechi si atmosfera de februarie de pe Dunare (ceata, zapada si "tot tacamul") n-am uitat sa arunc cate un ochi si prin bucatarie, mai ales ca mama, stiind cu cine are de-a face, a cautat retete noi pentru mine si a facut acest chec aperitiv. El seamana cumva cu un alt chec de legume pe care il tot fac si l-am si prezentat pe blog.

Chec aperitiv

250 g faina • 1 praf de copt • 4 oua • 200 g bacon • 200 g masline • 100 g cascaval • 2 ardei capia rosii • 150 ml ulei • 150 ml vin alb

Amestecati faina cu galbenusurile de oua si praful de copt, apoi adaugati treptat uleiul si vinul. Ingredientele pentru umplutura (maslinele, baconul, ardeii) se taie cuburi mici si se adauga si ele in amestec. Bateti albusurile spuma si adaugati-le peste amestec, incorporandu-le usor.
Tapetati o tava de cozonac cu ulei si faina si turnati compozitia, apoi dati la cuptorul incins. E gata cam in 50 de minute, la foc rapid.

Guacamole

2010-02-12T07:57:00.007+02:00

Ma gandeam asa, ca cine vede la mine pe blog ce cumpar ca sa gatesc are senzatia ca arunc o avere pe mancare. Sau ca am prea mult timp la dispozitie. Sau amandoua.

Adevarul, dat pe fata chiar acum si chiar aici, e cu totul altul. In ce priveste reteta de mai jos, haideti sa apelam la teorema "ionel + ana = LOVE" si sa calculam de cati factori e nevoie pentru o ecuatie de dragoste (culinara) reusita. Va sa zica:

1 avocado (6 lei) + 1/2 ceapa (0,50 bani) +
patrunjel (1 leu) + 1 rosie mica (2 lei maxim) + 1/2 lamaie (1 leu) = GUACAMOLE (10,50 bani)

Qed. Ei? Pai un borcan de guacamole gata luat din raft si mai plin de conservanti plus de tot felul de "fainuri" si concentrate, ca sa nu le zic E-uri, costa 12 lei la supermarketul meu din colt. Si e mai putin decat mi-a iesit mie dintr-un avocado.
Iar de preparat... chestia naturala fotografiata mai jos se prepara in maxim 5 minute. Se taie cubulete ceapa, rosia si se toaca patrunjelul. Avocado se desface abia la final. Il stropim cu zeama de lamaie (ca asa e el, se oxideaza altfel), apoi il facem piure. Mai bine cu furculita, ca daca e bine copt se paseaza usor. Nici nu e nevoie sa zdrobiti avocado-ul pana se face pasta, daca raman niste cocoloase mici abia obtineti o textura mai interesanta. Ei, se amesteca toate si in fine mai intra in ecuatie niste stare si piper, plus zeama de lamaie daca mai e cazul. Asta a fost.

Pentru cunoscatori: mie imi place sosul asta cu chipsuri de porumb, dar sunt bune si cele de cartofi. Si, da, stiu ca ar trebui si niste ardei iute. dar vorba ceea, "fiecare cum ii place".
Si un ultim sfat: stiti treaba aia cu lamaia care da mai mult suc daca inainte de a o taia o rulam bine pe o masa, apasand-o cu palma? Incercati!

Smoothie de spanac cu pere. Injectie cu clorofila

2010-02-09T12:12:00.008+02:00

Inspirata fiind eu de Ina si de Andreea, ale caror bloguri interesante le-am tot rasfoit in ultimul timp, m-am gandit: ce-ar fi sa "bag" si eu o saptamana de energizare? (vad ca Andreea chiar azi a dat vreo tona de retete de smoothie).
OK, poate ca eu nu sunt in stare sa tin dietele pe care la tin ele, iar raw food in proportie de 80% mi se pare deocamdata o utopie pentru capacitatea mea de autocontrol in fata "bunatatilor", dar ideea cu cate un smoothie in fiecare dimineata mi se pare destul de atragatoare si foarte sanatoasa!
Iar pe iarna asta... uitati-va si voi la verdele asta din pahar: nu arata bautura asta ca o veritabila sursa de energie? Ei, chiar este. Sper ca efectul ei se va si vedea, cat de repede, pe pielea mea, care cam sufera din pricina gerului, se irita si se exfoliaza, cu toate cremele pe care i le ofer.

Buun, va las pe voi sa studiati mai multe despre raw food citind la fetele astea pe bloguri, iar eu va povestesc numai cum e cu cocktail-ul de clorofila si vitamine pe care l-am facut azi. E bun dimineata, cel mai bine cu o ora inainte de masa, daca nu in loc de gustarea de la ora 10.
(Am de gand sa mai fac si altele si sa le variez intre ele, iar peste o saptamana o sa va povestesc daca am simtit ceva efecte energizante!) Partea cea mai tare este ca aceasta combinatie pe care am ales-o e si buna la gust! Pe masura ce mixati amestecul o sa simtiti mirosul proaspat de spanac, iar apoi parfumul discret de pere verzi. Mierea indulceste totul cu aroma sa inconfundabila si face ca bautura sa alunece usor pe gat...

Smoothie de spanac cu pere

Ingrediente pentru o portie: 100 g spanac • 1 para (verde) • 1/2 pahar apa • 1 lingurita de miere
De nelipsit: un blender
Pret total: cca 12 lei noi (daca luati baby spanac de la Mega Image, care costa aproape 8 lei punga de 100 g)

Puneti in blender intai putin spanac impreuna cu jumatate din cantitatea de apa si pe masura ce amestecul se omogenizeaza, adaugati spanac pana il terminati si apa. Aduagati si para taiata cubulete, mixati iar, iar la final adaugati lingurita de miere si mai mixati o data. Mai puteti dilua cu apa, daca smoothie-ul e prea gros. In doar 5 minute ati obtinut o bautura cremoasa, plina de vitamine si minerale, si de un verde minunat!

Creveti cu omleta si taitei de orez

2010-02-07T10:49:00.010+02:00

Imi place mancarea asiatica si cum e tratata arta culinara in China sau in Japonia. Ma atrage in special bucataria nipona, pe care o consider, cu tot pestele ei crud si cu toate ciudateniile ei, una dintre cele mai sanatoase din lume.
Dar cum n-am pretentia ca pot egala migala si rabdarea specific asiatice, adesea prefer doar sa ma inspir din felurile si ingredientele lor... Ca in cazul de fata. Unde, cu 2 oua, 400 g taitei de orez si un pachet cu 10 "jumbo shrimps" am facut un meniu rapid si exotic, pentru doua persoane. Nu uitati sa serviti cu sos dulce de soia. Sosuri de soia de toate felurile, dulci sau sarate, groase sau light, se gasesc in supermarketuri sau hipermarketuri, la raionul de produse asiatice.

Mai nou am facut o pasiune pentru taiteii de orez, pe care ii folosesc ca garnitura la o multime de lucruri si care au avantajul ca fierb rapid. Pun apa cu sare la fiert, iar cand da in clocot adag taiteii, ii las 3 minte, ii scot, ii clatesc cu apa rece si ii scurg. Apoi ii aranjez pe farfurii, unde stau cuminti in asteptarea celorlalte ingrediente. Topping-ul, cum ar veni.

Cu shrimp-ii, adica crevetii, e alta poveste: stiu ca cei mai mari si semipreparati, congelati, sunt mai scumpi, dar eu consider ca merita efortul (pentru ca din cei mici nu ramai cu mare lucru, iar daca ii iei nedecorticati... cu atat mai mult. Cine vrea detalii, poate citi si aici despre cum se face o decorticare ca la carte).
Pentru felul de azi, am scos un pachet de creveti din congelator si i-am lasat vreo 2 ore, am indepartat gheata ramasa pe ei cu un jet de apa rece, i-am sters cu un servetel si i-am prajit intr-o tigaie cu putin ulei de floarea soarelui amestecat cu foarte putin ulei de susan (uleiul de susan are o aroma intensa, asa ca folositi putin, in amestec cu alte tipuri de ulei). A, nu, nu le-am pus nici sare, nici piper.

In fine, dupa ce am rumenit crevetii, am facut in aceeasi tigaie si o omleta subtire, din 2 oua cu sare si piper, bine batute. Am scurs omleta pe un servetel, am taiat-o fasii, apoi am distribuit fasiile de oua si crevetii deasupra taitelor, in fiecare farfurie, in mod egal.
Nu uitati sa aduceti la masa sosul dulce de soia si rasnita de piper... Si niste furculite, in caz ca betisoarele nu vi se par o idee prea buna.

Cursul culinar si despre cursuri profesionale, in general

2010-02-04T10:05:00.005+02:00

Mai tineti minte cand v-am spus ca ma apucasem de un curs culinar? Ei bine, acum as fi fost "in examene" daca m-as fi tinut de el. Nu m-am tinut.

Acum, sa ne intelegem, nu m-am dus acolo cu ideea de a documenta cum e sa faci un curs culinar in Romania, eu initial chiar visam sa imi iau o diploma si sa plec din tara, ca sa devin "chef" la un celebru restaurant din Anglia... (cred ca am luat-o de tot razna cu Jamie asta!)
Dupa prima saptamana de experiente cu teoria si practica, scopul meu acolo, la curs capatase un nou contur: stiam ca nu puteam sa rezist decat daca imi spun mereu ca sunt o jurnalista scriitoare sub acoperire, care va scrie niste povesti pline de culoare despre subsolurile fast-food-urilor, restaurantelor si despre oamenii care lucreaza in ele. Incognito printre cratiti.

Nici asa n-am mai rezistat mai mult de o saptamana. In total doua. Nu, evident ca n-am spus cine sunt si de unde vin si ce fac, si va asigur ca daca imi trag pe frunte o boneta turtita de bucatar nu se citeste pe mutra mea nici varsta, nici vreo preocupare speciala pentru studiu. Si pare ca am cu vreo zece ani mai putin, sincer... Greseala de documentare?

Ambitia mea a cedat repede si motivatia scrisului nu a mai reusit nici ea sa ma tina intr-un loc atat de plicticos si urat... In doua saptamani n-am mai vrut deloc nici o bucatarie, in nici o tara din lume, si ideea aia mai noua, de import, cu "ce cool e sa fii chef" s-a lovit de ideea aia mai veche, romaneasca, "bucatarii au patru clase si salariul minim pe economie"... In plus, o vreme o rarisem si cu blogul, ba chiar dezvoltasem ceva alergie fata de mancatul la restaurant. In schimb gateam acasa cu o frenezie rar intalnita: mi se parea ca bucataria mea mica si ingusta de bloc e locul cel mai minunat din lume!

In fine, acum, ca m-am exorcizat, si a trecut ceva timp de la povestea asta, sunt gata sa va povestesc lucruri. Am ajuns la trista concluzie ca "meseria" de bucatar in Romania, la fel ca orice alta meserie din tara asta, e undeva la coada lumii civilizate. Nu ca ar fi ceva diferit de alte domenii prin care m-am mai invartit.
Asa e peste tot. Stiu ca suna depresiv, dar e un adevar: scolile astea de meserii, fie ele de bucatarie sau fotografie ori de ikebana ori de design interior, sunt abia la inceput, fondurile de pornire minime, profesionistii care predau sunt, inca, profesionistii perioadei comuniste, breslele neformate sau pline de prejudecati... oamenii fac tot ce pot, dar dupa cum ii taie pe ei capul si in general pentru ca o scoala aduce profit. Logic. Profesionalismul insa e inca un cuvant indepartat de ideea de curs...

Ok, nu dau nici numele scolii, nici numele locurilor prin care m-am invartit, pentru ca as face rau inutil si nimeni nu merita sa-i iei in ras munca, oricat de putina ar fi ea.
Asta pentru ca voi mai scrie (nu azi) cateva articole despre ce trebuie sa comanzi cand mergi la restaurant si ce ar fi mai bine sa nu comanzi niciodata. Despre gatitul industrial si igiena. Despre analizele pe care trebuie sa si le faca bucatarii, despre uleiul "sanatos" de palmier care nu rancezeste niciodata...
Dar pana una alta o sa va dau doar un sfat legat de scolile acestea aparute in ultimul timp ca ciupercile dupa ploaie, din nevoia de muncitori "calificati".
Nu credeam ca, dupa 18 ani de studii, sa fiu eu cea impotriva mersului la "scoli", dar da, concluzia mea e clara:

...va tenteaza sa faceti un curs? Ganditi-va bine inainte: ce vreti, sa invatati meserie si sa lucrati sau sa luati o diploma care sa va ajute la emigrare ori sa va deschideti o firma?
Daca va intereseaza primul lucru, angajati-va direct in bransa. E valabil si daca vreti sa faceti un curs foto, unul de design interior sau orice alta scoala de un an-doi. Invatati singur, angajati-va direct si, in plus, luati si bani pe munca voastra. Daca aveti carte de munca, e la fel de valabila ca si o diploma, pentru ca si pe ea scrie in ce sunteti calificat.
Puteti evolua profesional chiar la locul de munca, iar daca va aratati muncitor si interesat veti fi avansat deoarece cunoasteti deja oamenii, iar la o noua angajare nu va va intreba nimeni ce scoala ati terminat daca veti dovedi ca aveti experienta.
Dar, daca vreti doar sa aveti diploma, mergeti la cursul cu pricina si... va doresc multa dragoste pentru domeniul ales. Nu-i usor sa lucrezi ca sa-ti platesi cursul si sa te si duci dupa munca sa mai muncesti putin, mai ales daca e vorba de ceva solicitant, precum statul in picioare.
Se zice ca la un curs faci cunostinta cu alti oameni ca tine care iti pot fi de folos ca sa intri in domeniu. Da, e drept: acolo, la curs, veti cunoaste multi alti amatori colectionari de diplome dintre care maxim 10% se vor tine mai departe de treaba.
Cat despre experienta umana, asta da, merita oricand: printre proprietarii de localuri si angajati, oamenii, ca in orice grup, sunt de toate felurile: si generosi, si hoti lenesi, si oameni entuziasti care vor sa faca ceva, si tineri naivi care isi cauta o meserie, si intelepti simpli, si prosti fuduli... Iar intr-un loc cu oameni simpli e chiar mai placut sa iti faci prieteni, caracterul omului e la vedere. Intelectualii isi disimuleaza mai bine prostia sau rautatea.

Meniu vegetarian

2010-01-30T23:02:00.009+02:00

Iarna nu ne-a infrant. Iarna, cu toate cele minus douazeci de grade ale ei, e doar un factor care poate fi "tratat" cu verde si portocaliu.
Drept dovada, tigaia mea (de teflon, dar ar fi mers un wok) acum nu mai mult de doua zile.

Stiu! Stiu ca imaginea sugereaza primavara, dar va asigur ca tot ce am adunat in tigaia asta este mai degraba atemporal: broccoli, praz si morcovi gasiti si toamna, si iarna... ba chiar si in restul anului! Nu de alta, dar chiar am vrut sa fac un meniu vegetarian cu ceva care se gaseste mai mereu si nici nu are nevoie de prea mult timp de preparare. Si sa nu uit de dovlecei. Ii vedeti acolo, in spate, cum se fac pe tigaia cu aspect de grill?

In fine, sub forma de delicatese, am apelat si la niste ciuperci champignon, plus niste... (sa le spun muguri de stiulete de porumb? Astia se gasesc la "Mega", stiti voi care, numele magazinului iar nu-l dau). Uitati ce a iesit:

Acum, va mai dau doar cateva instructiuni:
• taiati morcovii si prazul rondele, spalati cateva bucati de broccoli si taiati-le marunt, apoi caliti-le in ulei cu cateva mirodenii; cand sunt rumenite, adaugati doi catei de usturoi taiati marunt si mai lasati doua minute;
• dovleceii nu-i curatati de coaja. spalati-i si taiati-i pe lung, dati-i cu sare, piper si ulei de masline, pe ambele parti, apoi puneti-i in tigaia grill; nu uitati sa-i intoarceti;
• stiuletii fragezi de porumb puneti-i tot in tigaia cu grill, ca pe dovlecei; nu uitati sa-i intoarceti nici pe ei;
• ciupercile le puteti cali, la final, condimentate cu sare, piper si cimbru, in oricare dintre tigaile incinse mai devreme... (vedeti si voi, care se elibereaza prima).

Mie imi plac legumele crocante, altfel parca nu prea par legume.
Le puteti servi cu sos dulce de soia si cu paine prajita.
Pofta buna!

Hrana vie... la 1900. Magiunuri crude de fructe

2010-01-26T16:34:00.012+02:00

Am capatat de curand o mica bijuterie: "Alimentatia cu fructe si legume crude", o revista de doar 14 file, ingalbenita de vreme, aparuta in colectia bibliotecii "Gazetei Medicale" din anul... Eh, nu, nu as putea sa va spun cu precizie anul, pentru ca, dintr-o regretabila omisiune a stimatilor nostri inaintasi publicisti, data aparitiei brosurii nu e trecuta pe nicaieri.

Eu as pozitiona publicatia putin dupa 1900: asta dupa gradul de galbeneala al hartiei si dupa gramatica si arhaismele folosite de domnul doctor (si traducator pasamite) G.D. Ionasescu.
Dar pana cand fac eu alte cercetari pe tema vechimii revistei, nu vreau sa las comoara neimpartasita, asa ca haideti sa ne oprim cinci minute asupra ei.

Eeei, dragii mei gurmanzi, nu va speriati: istoriceste si culinariceste ne aflam oricum undeva la mijlocul drumului, pe lunga cale parcursa de omenire de la Hipocrate pana la "Studiul China"... Revista se opreste asupra unor sfaturi pretioase si a unor principii descoperite inca din perioada grecilor antici (cum ar fi: „Si după cum mesele copioase erau apanajul bogaților, cele modeste, frugale, rămâneau pe seama celor săraci. Fapt curios: rezultatele obținute variau în raport invers cu eforturile ce se făceau. Căci majoritatea candidaților ce prezintă perturbări digestive, boli de stomac și tot cortegiul de boli de nutriție se recrutau tocmai din clasele înstărite, din rândul celor care nu cunosc privațiuni.")
Oricum, ceva mai draguta este partea a doua, in care brosura ne ofera cateva retete. Ideile pot fi utile, azi, atat pentru cei care tin deja o dieta bazata pe hrana vie, cat si pentru cei care doar incearca, primavara si vara, cure de detoxifiere.

„TOT FELUL DE MAGIUNURI CRUDE

Afine, coacaze, smeura, mure, etc. se trec prin sita, se amesteca cu lapte proaspat, cu zahar si cu coaje de lamaie" (Eeee, vedeti?, eu deja as specifica aici sa folositi in loc de zahar ori miere, ori sa utilizati macar zahar nerafinat.)
„Bananele se prepara în acelaș mod și se amestecă cu lapte sau cu frișcă.
Smochinele sunt lăsate să stea peste noapte în lapte, pe urmă se scot, se macină sau se freacă, până capătă tăria magiunului, apoi se diluiază cu laptele în care au fost muiate."

In fine, insa, cel mai mult imi plac reclamele din acea vreme.
Pe criza asta pentru mass-media, nu pot sa nu fiu un pic invidioasa. Eeei, ce vremuri pentru presa! La 28 de pagini, 7 si jumatate sunt de reclame.

Legume de iarna. Varza dulce calita

2010-01-21T12:22:00.011+02:00

"Legumele sunt bune cand le vine randul de la natura, tot astfel si fructele", zice Constantin Bacalbasa (in "Dictatura gastronomica", noua mea carte de capatai), iar eu stau si ma uit la zapada de afara si ma intreb: carei legume ii vine oare randul in ianuarie? Si-mi aduc aminte vorba tatei, ofiter in rezerva, dar care a fost o perioada si sef de popota: "cea mai buna leguma e carnea"...
Nu ca as fi de acord cu replica asta in general. Mie imi plac legumele si de fapt asta era si ideea: caut o leguma care sa poata fi gustoasa in ianuarie, luna in care nametii astia albi acopera cam totul – singurele "vegetale" sunt copacii fara frunze, stand cuminti sub troiene. Dar acum, fix pe mijlocul iernii si pe zapada asta care s-a pus pe noi, s-ar putea sa fie adevarat ce zicea tata, ca parca si mie imi vine sa mananc doar musacale, parjoale si supe de gaina.

Pentru ca Bacalbasa nu ma lamureste, imi iau langa mine inca doua carti, "Bucatarie Feng-Shui" si "Acasa la Jamie", in care stiu eu ca am citit si alte lucruri legate de subiect. Prima carte imi da dreptate: iarna supele fierbinti de pui si ceiaurile sunt un adevarat miracol pentru sanatate si "poftim la mancarurile Yang, ce contin mai multe grasmi".
Jamie imi ofera, insa, un raspuns la intrebarea de mai sus: varza, broccoli, gulia, varza de Bruxelles "capata un gust mai bun odata cu instalarea frigului. Ingheturile le mai inmoaie si devin nu doar mai gustoase, ci si mai fragede."
Eu as mai adauga pe lista si radacinoasele (morcovi, telina, pastarnac, sfecla rosie, ridiche neagra), cartofii, plus bobul uscat (gen fasole, naut, soia), nu pentru ca ar fi acum in floarea coacerii lor, dar pentru ca se pastreaza bine peste iarna daca stii cum sa le depozitezi. Si mai stiu ca sunt surse bune de vitamine si proteine pentru sezonul asta.

Una peste alta, ma decid sa gatesc pentru astazi o supa limpede de pui cu legume... ca sa tin frigul departe de oase. Si la felul doi – niste varza dulce calita in ulei vegetal, cu sos de tomate. Pana una alta, va dau doar reteta la cea din urma.

Reteta de varza calita

• 1 varza mare, verde sau rosie (ori doua verze mici), tocata marunt

(cand o alegeti, varza trebuie sa fie compacta si tare)
• 1 ceapa, tocata cubulete
• 250 ml suc de rosii
• o frunza sau doua de dafin, o ramurica de cimbru (sau cimbru uscat), ulei, sare, piper, zahar.

Inainte de toate, tocati varza si puneti-o intr-un castron suficient de larg si frecati-o cu sare (adica dati sare pe ea si frecati intre pumni toata tocatura). Asta va inmuia leguma si o va face mai usor de gatit. Lasati 10-20 minute.

Intr-o oala mare, puneti la incins 2-3 linguri de ulei vegetal si caliti un pic ceapa. Adaugati acum sucul de rosii, mai umpleti odata cutia de suc de rosii cu apa, ca sa se adune tot sucul si lasati sa dea un clocot. Puneti o lingurita de zahar si dizolvati-o, mai ales daca sucul nu are asa ceva. Adaugati varza tocata.
Eei, toata smecheria tine acum de felul in care "caliti" varza dulce. Puneti-o treptat in vas, adaugand cate o mana de varza pe masura ce amestecati. Cand varza din vas se inmoaie usor si isi micsoreaza un pic volumul, adaugati alta mana de varza si amestecati din nou. Cand ati terminat varza din castron, mai adaugati apa pana acoperiti usor continutul din vas.
Mai puneti piper proaspat macinat, dupa gust (de sare nu e nevoie, ca ati frecat varza mai devreme cu ea), frunzele de dafin si o ramurica de cimbru, pe care le scoateti mai apoi. Amestecati din cand in cand si acoperiti vasul pe jumatate cu un capac (lasati mancarea sa "respire", nu o acoperiti de tot). Mai adaugati apa cand observati ca apa a scazut (dar mancarea nu e inca gata) si amestecati din cand in cand cu o lingura de lemn.

E gata cam in 40 de minute la foc mic sau cand varza se inmoaie.
Acum o puteti servi ca garnitura, sau chiar ca atare, cu paine proaspata si ardei iute. Varza moale si dulce se topeste in gura si face casa buna cu iuteala ardeilor rosii, murati de cu toamna, care ne trezesc limba la viata...

Experiment

2010-01-20T19:21:00.004+02:00

Daca as lucra la o carte de bucate alb-negru (din lipsa de fonduri pentru color, ca cica e criza) cea mai mare provocare ar fi sa ii fac pe cititori sa identifice ingredientele din farfurie sau sa nu li se para ca alimentele sunt "moarte" de 100 de ani.
Banuiesc ca oricum n-ar cumpara-o nimeni, dar ar fi interesanta ca experiment.

Ok, ok, nu fugiti! Maine va promit o reteta color. Ba chiar foarte color...ata. Una speciala de iarna.

Cum se impletesc lucrurile

2010-01-18T22:43:00.005+02:00

Azi, in Carturesti, am pus ochii pe o carte rara care a vazut lumina tiparului chiar anul asta (Cand or fi avut vreme s-o scoata si s-o si aduca in librarii? Doar e abia 18 ianuarie): Dictatura gastronomica, a lui Constantin Bacalbasa. 1501 de feluri de mancari din 1935.

Si am cumparat-o.
Ei, nu modelul cartonat si lucios, in care nu stiu de ce unui "art" i-a dat prin cap sa scrie text cu fonte de un alb pur pe un fundal de un roz fosforescent, ilizibil, de m-au durut ochii cand am incercat sa rasfoiesc cartea...
Nu, am luat exemplarul acela mai ieftin cu cca 10 lei, tiparit de aceeasi editura pe hartie "igienica". Am un dublu avantaj: in exemplarele mai ieftine textul e mai lizibil, iar hartia (in afara de coperta) mai in ton cu retetele. Dar ce e mai important: mirosul de cerneala proaspata, abia iesita din tipar, persista mai mult pe hartia rugoasa si absorbanta asemanatoare cu cea de ziar.
Acum nu atat citesc cat miros cartea proaspata, ca o paine abia iesita din cuptor. (Aproape ca nu-mi imaginez cum vor fi vremurile in care toate cartile si ziarele se vor citi pe monitoare. Ce pierdere!)

In fine, impresii rapide despre carte: capodopera. Un fragment de istorie culinara cum greu nimeresti in ziua de azi. Sansa de a pune mana pe ceva ce pana mai deunazi, zic editorii, se vindea doar la licitatii. Savuroasa din toate punctele de vedere, inclusiv ca limbaj si stil. In fine, un real document de patrimoniu gastronomic.
Si daca nu-mi spunea Dan Silviu Boerescu, in prefata cartii, ca Bacalbasa a fost brailean de-al meu, muream inculta.

19 ianuarie:
Imi continui studiul... citind in carte si despre carte.
Vad ca m-am grabit cu informatiile. Pe vremea cand inca iesea "Jurnalul de bucatarie" o alta editura a publicat-o, ingrijita si cu o prefata de Simona Lazar. Mai multe informatii despre cea din urma (de fapt, cea dintai) o sa mai gasiti la www.edituracartex.ro

Omleta cu broccoli

2010-01-16T18:52:00.006+02:00

Cateva buchetele de broccoli pot fi un ingredient cheie intr-o omleta hranitoare si gustoasa. Langa buchetelele de broccoli taiate marunt, adaugati in tigaie un ardei rosu, bine copt, taiat cubulete si cateva frunze de ceapa verde taiate si ele rondele. Adaugati dupa gust, sare, piper, si alte verdeturi. Inainte de a turna ouale, taiati marunt si un catel de usturoi si adaugati-l in tigaie. Mai caliti un minut.

Adaugati ouale bine batute, dati focul mic si lasati omleta pana se incheaga bine, pentru a o putea intoarce si pe cealalta parte fara s-o sfaramati.

Puteti s-o serviti cu o salata de verdeturi. Eu am adaugat un plus de vitamine acestui mic dejun cu ajutorul unei salate din frunze proaspete de spanac, castravete turcesc si patrunjel.

Praz pané

2010-01-10T21:36:00.008+02:00

Cum aveam chef de niste praz, am cumparat zilele trecute doua tulpini mari si frumoase...
Dar ma cam saturasem de clasicul "praz cu masline", asa ca ce m-am gandit eu? Citisem pe undeva, mai demult, o reteta de praz pané. Evident, probabil nu am reprodus reteta citita atunci, ci mai degraba am inventat ceva destul de asemanator cu originalul: o chinezarie mai degraba, pentru ca nu stiu ce mi-a venit si, ca sa nu folosesc prea mult ulei, am taiat prazul in rondele de cate 2 cm latime. Prin urmare, am avut de... "bibilit" ceva timp la ele.
Le-am dat asa: prin faina, apoi prin ou batut cu putina sare si apoi prin pesmet. Procedeu executat cu grija si (sa nu uit) cu multa rabdare, pentru ca daca nu apesi bine cu degetele, sa se prinda pesmetul de rondelele fragede, ti se cam imprastie "captuseala.

Uleiul pentru prajit e de floarea soarelui.
A, si sa nu uit: la 2 radacini mari de praz ajung cam 3 oua batute, dar nu uitati sa amestecati in ele si un pic de ulei, ca sa "lungiti" un pic amestecul.

Dupa ce ati terminat cu munca asta (eu ii zic "chinezarie" pentru ca e nevoie de oarece rabdare de chine... deci nu va apucati de asa ceva cand va e foame rau) puteti trece si la garnitura.
Eu am completat cu niste cartofi prajiti cu rozmarin. Plus o mana de salata.

In fine, sa va spun de ce cred ca reteta merita truda: nimic nu se compara cu dulceata prazului moale dinauntru care se completeaza de minune cu gustul de ou si pesmet abia rumenite.

Salata de paste cu legume

2010-01-03T21:40:00.004+02:00

Iata un fel... putintel mai scump in extrasezon, dar cum unii deja s-or fi saturat de atatia carnati si sarmalute ma gandesc ca o reteta de inspiratie mediteraneeana va fi o gura de prospetime binevenita intre Sfantul Vasile si Sfantul Ion... (iar daca portiile sunt mici, investitia nici nu mai pare atat de extravaganta).
Cat despre ingrediente, gasiti la destule supermarketuri si dovlecei, si baby-spanac (sau alte feluri de salata verde), si rosii cherry. Iar din cate am remarcat si semintele de pin au inceput sa fie mai usor de gasit prin magazinele naturiste, iar daca nu clasica inlocuire cu miez de nuca este la fel de potrivita...

Este, asadar, o salata simpla, facuta din paste fierte si trecute prin apa rece, amestecate apoi cu frunze de spanac proaspat, cu rosii cherry si felii de dovlecel, fripte. Dovlecelul, bine spalat si taiat cu tot cu coaja - pe lung - se da cu sare si piper, apoi se unge cu ulei de masline si se frige pe o tigaie bine incinsa (din aceea cu striatii, care da aspectul de grill).

Serviti salata garnisita cu seminte de pin rumenite, stropita cu ulei de masline si cu crema de branza. Sau, daca vreti s-o "inmuiati" mai bine, faceti un sos din doi catei de usturoi zdrobiti in mojar, sare, un pic de ulei de masline si cateva linguri de smantana light.

Sarmale

2009-12-28T20:35:00.004+02:00

Am promis imagini cu sarmale, asa ca postez aceasta fotografie pentru Manu si alti prieteni care anul asta de Craciun sau de Revelion nu-s in tara si nici nu gatesc saramale.
Reteta nu va dau: oricum, nu ma indoiesc ca fiecare are propria reteta de sarmale a familiei...

Un singur truc, de la mama invatat: ca sa obtineti frunzele acelea de varza fragede si moi, care se topesc in gura, fierbeti sarmalele cat mai mult cu putinta - ore intregi, Si nu va temeti sa repuneti oala la cuptor si a doua zi, in caz ca varza nu s-a inmuiat cum se cuvine...

Cubulete de pui cu legume sotate in unt

2009-12-09T15:25:00.003+02:00

E un fel de mancare usor de facut, care murdareste mai multe vase, dar in schimb e foarte gustos si satios. Cubuletele de piept de pui se prepara separat si daca vreti sa fie mai gustoase pregatiti-le inainte cu doua ore: taiati carnea cubulete, condimentati-o cu sare, piper, un catel de usturoi, zdrobit, sau alte mirodenii, dupa plac. Amestecati-o si cu ulei, apoi lasati-o la frigider sa se marineze. Cand vine ora mesei, doar puneti cubuletele de pui intr-o tigaie, pe foc iute, si rumeniti-le pana devin maronii.

Cu morcovii, pe care ii veti cali intr-o tigaie sau un wok, dupa ce i-ati taiat betisoare, secretul e sa ii rumeniti in unt si sa adaugati la ei un pic de sare si un pic de zahar. Merg de minune si cu usturoi, dar daca prajiti asa ceva impreuna cu ei, adaugati usturoiul abia in ultimul minut de prajire.

Daca folositi fasole verde proaspata (desi in anotimpul asta nu e cazul) caliti-o in wok, impreuna cu morcovii, dar adaugand-o dupa 5 minute de cand ati pus morcovii.
Daca folositi fasole verde congelata, scoateti morcovii din wok si adaugati fasolea verde, caliti-o in untul ramas, apoi lasati-o pe foc pana ce se evapora apa, iar pastaile sunt pe jumatate moi, pe jumatate crocante.

Pofta buna si... nu va temeti de unt, secretul e sa nu-l mancati prea des.

de la cofetarie

2009-11-16T16:48:00.003+02:00

O noua proba de saturatie de culoare, cu ce am mancat ieri. (De la cofetarie. Nu, nu am facut eu asta).

Chiftelute din piept de pui (delicioase!)

2009-11-02T20:04:00.003+02:00

Recunosc ca nu eu am gatit aceste minunate chiftelute rumenite si aurite in ulei, dar nu pot sa nu o laud pe Miha, verisoara mea, care e o minunata sursa de inspiratie pentru unele dintre retele de pe acest blog (vezi si checul de ciuperci). Eu le-am fotografiat, ea le-a preparat, iar de mancat a mancat cine a apucat din familie. Prepararea ia ceva timp, munca e pe masura, dar gustul e suficient de apetisant sa merite efortul. Mai jos va dau reteta general valabila in familia Miron, ca sa nu se supere nimeni ca dau retete intr-o casa sau alta... "La famiglia", deh!

Ingrediente: 800 g piept de pui, 2 morcovi, 1 ceapa mare, 1 cartof crud, 2 felii de paine inmuiate in lapte, 2-3 oua, marar, 2-3 catei de usturoi, faina cat cuprinde, ulei din belsug si condimente (sare, piper si alte asemenea).
Acum, o sa va spun sincer: robotul de bucatarie face treaba foarte buna, dar cand vad pasta aceea ca un piure din care nu mai disting nici carne, nici legume, parca tot un fan al masinii de tocat clasice raman si in ziua de azi. Voi faceti cum vreti – in functie de timp sau de nostalgii ale gustului. Taiati bucatele mai mari carnea, morcovul, cartoful, ceapa, painea si usturoiul, apoi dati-le la masina sau la robot. Dupa aceea, verificati consistenta pastei obtinute. Daca ati tocat carnea la robot, veti avea mai multa nevoie de faina, pentru ca in compozitie scapa si cam multa apa. Daca ati apelat la masina, va veti delecta cu bucatele mai mari de carne si cu o consistenta un pic mai solida, si, evident, cu o savoare aparte a chiftelutelor. Consistenta pastei trebuie ajustata din faina si oua: amestecati bine ouale, apoi adaugati faina pana cand simtiti ca pasta este usor inchegata, dar nu foarte tare (adica sa nu faceti chiftelute-beton!). Apoi puteti adauga marar (aproape indispensabil) si condimenta cu sare, piper si alte mirodenii.
Incingeti ulei, intr-un ceaun (de dorit sa fie ceaun si nu tigaie, pentru ca chiftelutele sa stea cufundate in ulei) si pudrati-va mainile cu faina. Faceti bilute, perisoare, chiftelute sau ce vreti voi, apoi aruncati-le in uleiul incins. Lasati-le sa se aureasca, apoi scoateti-le.
Spre final, adica de pe la transa 4 incolo, chiftelutele nu or sa mai fie aurii, ci maronii, dar nu va faceti probleme. E doar din cauza ca uleiul s-a cam blazat si a uitat sa fie "pictorial-artistic" - mancarea va fi chiar mai buna!
Ce sa va mai zic? Scurgeti chiftelutele pe servetele, ca sa fie mai putin uleioase, apoi serviti-le cu piure si castraveciori murati, iar cine prefera – cu o bere langa.

Parfum de iarna

2009-11-02T20:00:00.003+02:00

Asa cum obisnuiesc sa zic in ultimiii ani: a picat si toamna asta intr-o sambata. Cand m-am intors la Bucuresti era deja iarna. Am adus-o cu noi de la munte...

Omleta de toamna

2009-10-31T08:45:00.005+02:00

...adica o omleta plina de toate roadele toamnei: cat mai multe legume si verdeturi. O puteti servi cu o salata de ridiche alba sau cu una de sfecla rosie, coapta la cuptor si stropita cu un pic de ulei si otet.

O ceapa, un ardei gras rosu, cateva ciuperci, un dovlecel mic (poate si o rosie) si un cartof se taie cubulete. Ceapa, ardeiul gras si cartoful se prajesc primele, intr-o tigaie non-aderenta, pana devin aurii si isi elibereaza parfumul lor imbatator (parfumul legumelor astea rumenite in ulei iti face el singur o pofta de mancare ceva de speriat). Presarati niste rozmarin (nu uitati sa-l pisati in mojar daca e cumva uscat, acele de rozmarin sunt dureroase pentru gingii), piper, sare, niste iarba limonata daca aveti (ii mai zice pe alocuri si iarba de limon), si adaugati dovlecelul (si rosia).
Mai caliti pana se face si dovlecelul (nu puneti mult ulei la prajit, ca sa iasa legumele crocante, nu inecate si moi). Bateti bine 4 oua cu un praf de sare si cu o lingura de smantana si o mana de verdeturi tocate (patrunjel, busuioc, marar etc., ce aveti la indemana), iar separat tocati doi catei de usuturoi. Puneti usturoiul la calit printre legume, amestecati bine, iar dupa un minut turnati si ouale batute.
Dati focul mic si aveti grija de omleta cea uriasa, intorcand-o pe partea cealalta pe bucati si abia dupa ce s-a facut "jos-ul"...

Stiu ca suna ca si cum am reinventat roata si, din cate vedeti, nu e vorba decat de o "tortilla de patatas" imbogatita cu legume romanesti. Dar va asigur ca ardeiul, usturoiul, smantana si condimentele din aceasta omleta va vor purta intr-o lume de gusturi minunate. E numai buna sa va dea satisfactie si sa va lumineze un pic masa cu culorile sale (nu uitati de salata) intr-o dimineata mohorata de week-end...

Parfumul toamnei

2009-10-29T20:38:00.003+02:00

Test de culoare (azi in parc)

Nigiri sushi

2009-10-24T20:28:00.007+03:00

Cel de mai sus e un platou cu nigiri sushi. Cand vi se face pofta de un fel de sushi ceva mai usor de realizat, luati reteta de orez de la postarea mea "cum se face sushi", luati un castravete, niste somon fume si faceti o omleta din doua oua. Apoi aranjati frumos platoul, pregatind pur si simplu intre palme mici paturi de orez, pe care sa puneti betisoare de castravete, omleta si somon fumé frumos taiat.In rest, mai aveti nevoie de piper si sos de soia, iar platoul impresionant e gata de servire.

Clatite umplute, cu sos de marar

2009-10-24T11:34:00.002+03:00

Recomand maxim 2 clatite de persoana, pentru ca sunt extrem de satioase. Faceti mai intai clatitele, din 2 oua, 500 ml lapte si 250 g faina, plus un praf de sare si un strop de apa minerala, ca sa iasa aluatul mai pufos.
Pentru 2 persoane, veti umple doar 4 dintre clatitele care va ies (restul merg cu dulceata, la cina).
Mai aveti nevoie de legume (ceapa, ardei gras, morcov, ciuperci, dar nu va dau cantitati - jucati-va cu ce va place), si evident de 4 cabanosi sau carnaciori subtiri. Sosul se face dintr-un borcan mic de smantana, cascaval ras (sau parmezan) si marar tocat.
Taiati legumele betisoare, ceapa cubulete si ciupercile feliute, apoi caliti-le in tigaie, cu un pic de ulei si condimente. Rumeniti si carnaciorii.
Lasati sa se raceasca, apoi umpleti clatitele pe rand si cu grija, punand in fiecare cate un carnacior pe un pat de legume si turnand inauntru o parte din sosul de smantana. Rulati-le bine, dati-le intr-o tava mica pentru cuptor si turnati deasupra sosul ramas. Tineti la cuptor la foc mic 5 minute, pana cand cascavalul incepe sa se topeasca. Serviti-le calde.

Pate de casa

2009-10-21T08:46:00.005+03:00

Nu stau degeaba, am la cursul de gastro treaba de ma doare spatele, iar de lucru (scris si foto) inca si mai mult. Nu stiu cum sa ma impart, blogul a trecut demult pe planul secund. Noroc ca n-am multi cititori si nu trage nimeni de mine sa postez ceva nou, ca netul e plin de retete.

Bloggingul asta e "job-ul" ideal si un produs perfect: un bun de consumat oricand, e pe piata ani intregi daca vrei (ca o carte, doar ca e mai accesibil), nu este tocmai nevoie de prezenta ta zilnica la lucru (desi e buna consecventa) si i se mai zice si new-media, adica se pliaza cum s-ar zice pe necesitatile viitorului...

Poftim? Bine, bine, termin cu opiniile si trec la pateul ala de casa, ca stiu ca asta vreti. L-am facut singura, dupa o reteta din curs, si l-am adapatat, ca deja am un gust prea personal la unele lucruri. Primo: nu-mi plac "prajiturile cu ficat", asa ca am inlocuit din start frisca lichida folosita la reteta de baza. Frisca, avand zahar 10% (daca gasiti frisca lichida fara zahar pe piata va rog sa-mi spuneti. Sau, daca aveti timp mai mult si pricepere, folositi in locul laptelui din reteta frisca de casa, facuta "de mana".) ii dadea pateului un gust mult prea dulce. Am mai redus un pic din untul ala, ca mi se parea prea mult, insa nu chiar foarte mult.
Insa brandy-ul (coniac, cu cat mai de calitate, cu atat mai fin gustul) ii da pateului o nota delicata si speciala, iar untul bun (si in nici un caz nu folositi margarina) este cerinta primordiala pentru a obtine un pate de ficat echilibrat si gustos.
Nu in ultimul rand, pregatiti acest pate de ficat inainte de vreo petrecere si cand aveti nevoie de tartine, umplutura pentru oua, rulouri etc., la aperitve. Iese o cantitate destul de mare si nu stiu exact ce termen de garantie are (asta nu scrie nicaieri, a trebuit sa testez si sa descopar singura). La frigider, tinut acoperit, e cel mai gustos cam o saptamana, dupa aceea gustul incepe sa se modifice treptat.

Reteta
• 1 kg de ficatei de pui, curatati de partea amara
• 300 g unt
• 150 ml lapte, smantana subtire sau frisca lichida de casa fara zahar
• 30 ml coniac
• sare, piper, nucsoara rasa

Lasati untul sa se inmoaie, iar intre timp opariti ficateii de pasare in apa clocotita si spalati-i iar. Puneti-i la fiert, in apa cu sare si piper, iar dupa ce s-au fiert puneti-i intr-un robot de bucatarie (sau tocati-i la masina de tocat) pana obtineti o pasta uniforma. (In robot, daca insistati, o sa obtineti in final o bila lipicioasa de pasta moale si, daca aveti un robot mic, va trebui sa-i puneti in doua sarje). Amestecati pasta de ficat cu coniacul, untul, smantana lichida, asezonati dupa gust cu sare, piper si nucsoara.

Gustare cu pesmeti wassa

2009-10-16T18:49:00.003+03:00

Am inceput o multime de lucruri noi, printre care o dieta si o scoala de gastronomie (serios!).
Sper sa am mai mult timp de blog pe viitor. (Ca planuri am. Mari.)

Asa... Micul dejun de azi (atentie, e chiar de dieta, da?): 2 pesmeti wassa, perle de branza cu smantana, putin patrunjel si cubulete de rosii.

PS Cu preparatele sofisticate ne vedem mai spre Revelion!

Paste (aproape) puttanesca

2009-09-23T20:02:00.004+03:00

Servite intr-o farfurie speciala pentru paste, adusa tocmai din Italia (vorbesc serios!), aceste paste nu sunt tocmai ceea ce un italian get-beget ar numi "puttanesca", dar cred ca oricum italienii din vechime amestecau cam de toate in pastele lor.
Mai ales ca "pastele tarfei" sau, ca sa o spun mai frumos, citandu-l pe Jamie Oliver, "pastele fetei de la colt", erau de fapt felul de mancare al saracilor, care nu isi permiteau sa adauge peste aceste paste decat ceapa calita in ulei si rosii... La care puneau ce mai gaseau prin gradina sau camara: busuioc verde, niste branza, nicidecum parmezan, ceva peste, nicidecum ansoa, si uneori pesmet prajit
Ei, daca eu am ansoa, parmezan si un rest de seminte de pin prin frigider se cheama ca am dat deja fetei de la colt o aura... nobila.

Dar sa trecem la treaba. Folositi 4 maini bune de paste scurte (eu am amestecat de mai multe feluri) • verdeata (busuioc, de dorit) • 2 catei de usturoi • 1 cubulet de unt • 1 conserva de rosii in bulion • 1 ceapa alba • 1 ardei rosu, gras sau capia • parmezan • ulei de masline • seminte de pin • sare, piper • 2 fileuri de ansoa (optional)

Cat fierb pastele, puneti intr-un castron cubul de unt, parmezan ras si un catel de usturoi zdrobit, apoi adaugati 2 linguri din apa in care fierb pastele si faceti un sos cu care ungeti tot castronul. Aici o sa puneti pastele scurse si o sa le amestecati bine-bine cu sosul - truc garantat delicios, furat de la Jamie Oliver, chiar din prima lui carte, si utilizat la aproape orice reteta de paste de cand l-am imvatat.

Separat, caliti intr-o tigaie ceapa si ardeiul, apoi adaugati conserva de rosii plus un pahar cu apa si lasati sa fiarba pana scade si obtineti un sos gros. Tocati fileurile de ansoa, jumatate din busioc si al doilea catel de usturoi, adaugati la sos si amestecati 2 minute, apoi dati deoparte.

Sosul se serveste langa paste, iar semintele de pin, usor rumenite inainte, se presara pe deasupra pastelor, impreuna cu niste parmezan...

...dar in imagine aveti niste paste gata amestecat cu sosul, fix inainte de a fi infulecate. Calde!

Taitei de orez cu legume si sos de soia

2009-09-13T16:43:00.002+03:00

Iata o reteta rapida (de vara sau toamna), facuta tot intr-un acces de inspiratie culinara.

Pentru 2 portii "europene", adica vreo 4 "chinezesti": 125 g taitei de orez, 1 dovlecel, o ceapa, 2 rosii lunguiete, sare, piper, condimente, un pic de ulei vegetal si sos de soia. Plus salata, daca doriti.

Puneti apa la fiert, iar intre timp puneti pe o tigaie cu grill dovelcelul taiat felii, ceapa taiata sferturi si rosiile taiate sferturi (doar dovlecelul trebuie uns cu un pic de ulei si condimente).

Cand fierbe apa, puneti taiteii, lasati-i 5 minute pe foc iute sau 10 pe foc mic, scoateti-i si clatiti-i cu apa rece, apoi scurgeti bine.
Serviti legumele cu garnitura de taitei, cu sos de soia si, dupa gust, cu o salata mica de verdeturi si morcov ras.

Supa de rosii cu taitei de orez si busuioc

2009-08-22T23:42:00.005+03:00

Imi permit sa inventez: am combinat in aceasta supa taiteii de orez specific chinezesti cu supa de rosii specific italiana. Daca stai sa te gandesti, nu e o distanta prea mare intre ele, dat fiind ca in supa de rosii se pune adesea orez, dar se pun si paste... totul pentru un pic de amidon care sa contracareze aciditatea rosiilor. Evident, un ingredient minunat este busuiocul din recolta proprie.

Cred ca este o supa excelenta pentru continutul sau de licopen (anticancerigen renumit, eficient mai ales in preventia cancerului de prostata sau al celui de san). In plus, e o supa consistenta de vara, groasa, cu seminte de rosii crocante si cu o consistenta satiosa, aproape ca o supa-crema. O puteti servi rece sau calda, cu smantana sau fara, cu ardei iute sau cu branza rasa deasupra - daca nu va deranjeaza combinatia de branza cu orez).
Oricum ar fi, eu va asigur ca e inventie proprie, dar asta nu trebuie sa va opreasca s-o incercati: am combinat 2 retete celebre si i-am dat o tusa de "gradinar". Sa va vad daca ghiciti unde si cat am adaugat!

Ingrediente:
3-4 rosii proaspete • 2 conserve de rosii fara pielita, in sos tomat • taitei de orez • 1/2 telina • 1 ceapa • 1 morcov • 2 catei de usturoi • busuioc proaspat • ulei de masline, sare, piper, zahar

Recunosc, nu am apelat niciodata, pentru o supa, la „soffritto“–ul specific italian, pentru ca adesea m-am gandit ca e o forma nesanatoasa de a pregati legumele: de ce sa le prajesti, daca le poti fierbe? Dar e prima data cand am incercat si am obtinut super-efecte. Ce este un soffritto?

Pai e un amestec de telina, morcov, ceapa si usturoi, rase sau tocate, care se prajesc in ulei de masline, in vederea prepararii unei supe. Asa am facut si eu: le-am ras/tocat apoi le-am calit in ulei de masline, intr-o cratita mai inalta, impreuna cu 1/2 lingurita de zahar. Cand s-au aurit, am adaugat jumatate din busuiocul proaspat cules: tulpinile si cateva frunze, tocate. Apoi am adaugat cele 2 conserve de rosii, le-am umplut (cutiile) inca odata cu apa (echivalentul a cam 800 ml de apa, asadar) si am turnat peste amestec. Cand supa a dat in clocot, am pus sa se opareasca in zeama respectiva si cele cateva rosii coapte pregatite de dinainte.

In rest, am condimentat doar o lingurita de sare si piper dupa gust. Am scos rosiile oparite, le-am dat pielita deoparte, le-am pisat cu o furculita si le-am adaugat in supa, Dupa vreo 20-30 de minute de fierbere, era totul gata. Doar taiteii i-am pregatit separat, fierbandu-i 3 minute si trecandu-i prin jet de apa rece. Apoi i-am pus in supa. Am adaugat si busuiocul ramas, tocat, presarat pe suprafata, si am stins focul imediat. Cred ca ar trebui sa mai reglati gustul: sare si piper. Pofta buna!

Catina

2009-08-06T22:25:00.004+03:00

Cedez unei pasiuni mai vechi și intru și pe tarâmul plantelor. Prima din serie: o planta veche, folosită, probabil, încă de pe vremea dacilor: catina.

Hyppophae rhammnoides, fam. Eleagnaceae
Culoarea galben-portocalie a cătinei se datorează carotenoizilor prezenți în acest fruct sălbatic. Cătina conține și vitamina A, C, B1, B2, E, PP, provitamina D, dar și minerale, precum calciu, fosfor, magneziu, sodiu și fier.

Planta: Arbust spinos, de 1 până la 3 m, face parte din flora spontană a țării noastre. Frunze verzi argintii, lanceolate.
Condiții: sol nisipos, în plin soare, zone de deal (uneori și de câmpie).
Recoltare: din august până la primul îngheț.
Proprietăți terapeutice: stimulent al apetitului, antiiflamator, antioxidant, anticoagulant. Un tonic și un ajutor în cazul afecțiunilor oculare. Ajută în cazuri de astenie fizică. Poate fi dat și copiilor, pentru poftă de mâncare. Extractul de cătină poate fi eficient în unguente pentru tratarea arsurilor, degerăturilor, dermatitelor. E o plantă extraordinară și eficientă cam în orice boală primară, datorită conținutului ridicat de vitamine și minerale.
Recoltare: Culegeți fructele proaspete și folosiți-le crude sau la prepararea ceaiurilor și gemurilor. Uscarea cătinei cere cunoștințe despre principiile ei active, documentați-vă înainte de a o usca.
Proprietăți culinare: din fructele uscate se poate face ceai, dar mai adesea sunt folosite la prepararea gemurilor, dulcețurilor și marmeladelor sau a concentratelor de sirop din comerț, foarte vitaminizante.
Uleiul de cătină nu poate fi prelucrat acasă; el se extrage din muguri, frunze, tulpini, fructe, și este folosit în preparate diverse, inclusiv cosmetice.

Pui la cuptor cu legume de vara

2009-07-30T20:00:00.005+03:00

Cine e gata sa tina cuptorul incins pentru cam o ora si jumatate, la foc mic? Cu toata caldura degajata, va asigur ca rezultatul merita din plin. Puiul fraged, care se topeste in gura, aromat cu rosii, busuioc, ceapa si usturoi, plus verdeturi din plin, fierbe incet sub capac, lasandu-se patruns de toate aromele. E un fel extrem de gustos, care vara are o nota de prospetime mediteraneana, datorita rosiilor dulci, busuiocului proaspat si a cepei care inca nu a apucat sa se iuteasca.

Ingrediente pentru 3 portii: o casoleta cu 6 copanele de pui • 2 rosii bine coapte, taiate sferturi • cateva frunzulite de busuioc proaspat • o capatana de usturoi • o ceapa, taiata sferturi • ulei de masline, sare de mare, piper, cimbru, iarba de limon, rozmarin (uscate).

Preparare: Ungeti copanele cu ulei de masline amestecat cu condimentele si lasati la marinat (2 ore, la frigider). Intr-o cratita cu capac, puneti pulpele, turnati deasupra marinata, adaugati ceapa, rosiile, cateii de usturoi intregi, frunzele de busioc. Adaugati si o ceasca de apa si inca un praf de sare si piper. Dati la cuptor, la foc mic, pentru cca o ora si jumatate. Scoateti apoi capacul si lasati inca 15 minute, pana ce sosul se mai evapora, iar pulpele se rumenesc. Asta a fost tot!

Acum, ca e gata, puteti sa serviti cu un piure alaturi, peste care sa turnati sosul aromat din tigaie. Dar nu uitati sa distribuiti in farfurii si rosiile si ceapa, dulci si moi, pe jumatate fierte pe jumatate coapte. Usturoiul puteti sa-l eliberati din coaja si sa-l mixati, impartind apoi crema obtinuta pe copanele...

Salata de oua 2

2009-07-19T15:26:00.003+03:00

De data asta mult mai simpla. Timp de preparare: 2 minute, plus cat fierb ouale.
Pentru o portie: doua oua, o ceapa rosie taiata rondele si cateva fire foarte-foarte tinere de busuioc. (Am profitat de busuiocul proaspat insamantat si de momentul in care a trebuit sa-l raresc.) Sosul: lamaie, ulei de masline - sau de samburi de struguri - sare, piper si orice alte verdeturi.

Salata de ardei (capia) copti

2009-07-12T20:50:00.008+03:00

Nu a venit inca toamna, dar mi-e dor de parfumul ei. De mirosul ei de legume coapte si aromate la foc de lemne...
Azi a plouat. Prilej foarte bun ca sa fac un pic de caldura si sa coc pe aragaz ardei capia.

Din adunarea "ardei capia" si "copt" rezulta un singur lucru (desi as spune ca gatitul nu este chiar matematica, ci, mai degraba, chimie, cuvantul "rezulta" este potrivit oricum): salata de ardei copti.
Pai daca erau de copt, i-am copt.
I-am scos, i-am pus in castron (i-am pudrat repede cu sare pe coaja cea neagra, ca sa se cojeasca mai bine, si i-am acoperit cu un capac, sa stea si la aburi). I-am despielițat si i-am lasat... sa lase sucul lor cel dulce si parfumat.
Abia cu putin inainte de a-i servi, am adaugat si sosul...
Sosul de salata se face asa: 3 parti ulei, 1 parte otet, un pic de sare si, poate, un pic de piper. Se amesteca in uleiul galbui lasat de ardei, iar ardeii sa lasa, la randul lor, sa mai stea un pic in sos. Fiecare ingredient merita compania celuilalt: se imbina unul in altul si dau o dulceata si un parfum aparte salatei.

Merge ca garnitura la salata de vinete (alta chestie coapta, nu te apuca daca nu are cine sa frece aragazul!), la fripturi, la piureuri sau la alte preparate care au nevoie de un foc zdravan ca sa fiarba... V-am spus ca azi a plouat?

Salata de cartofi cu ton

2009-07-06T21:58:00.007+03:00

Din seria salate rapide: cat timp se fierb ingredientele, numai bine poti sa te mai documentezi, pe net, in legatura cu ce mai gatesc altii. Asadar, salata cu cartofi noi si ton se face....
...da, da, pata alba din stanga jos e smantana. Stiu, dar ma grabeam sa mananc! Asta-i problema cu pozatul de mancare... cand ti-e foame. Dai rasol. Aaa, sau salata.

Am spalat cativa cartofi noi pe coaja si i-am pus direct asa in apa rece. I-am fiert, evident. (Erau mai multi decat in poza, dar acestia au iesit primii din oala, pe principiul ca erau mai mici.)

Si ouale au patit la fel.

Cat timp s-au racit, mi-am vazut de alte treburi.
Apoi am insfacat o legatura de ceapa verde si o conserva de ton (dar am lasat deoparte aparatul de fotografiat, ca aveam nevoie de toate mainile). Am curatat coji, am taiat felii am spalat si tocat ceapa, am decupat conserva... In fine, am amestecat totul intr-un castron mare. Dar mi-am luat o portie mica...

Era sa uit. De adaugat: sare, piper, ulei, otet de mere. Si o lingura de smantana.

Busuioc de 3 zile...

2009-07-05T19:41:00.005+03:00

...abia incoltit. Pe balcon, in ghivece. Nu e satisfactie mai mare decat sa iti vezi plantutele aromate rasplatindu-ti asteptarile si promitand sa te bucure toata vara.

Tzatziki (la micul dejun, doar in weekend)

2009-07-05T19:01:00.004+03:00

Recomandarea pentru weekend e usor de inteles: doar e vorba de un sos cu usturoi.
Azi dimineata, in graba (inainte de a pune la fiert cartofii, pentru salata cu ton de la pranz) am studiat repede ce aveam prin frigider si a iesit un mic dejun - de fapt o gustare - cu specific grecesc. Doar e vara... si am perdea albastra la usa de la balcon!

Sosul: trei castraveti mici, taiati cuburi, un catel de usturoi, cu sare, zdrobit in mojar si amestecat cu o lingurita de ulei de masline si una de iaurt, marar, piper. Aveam niste paine cu masline si am adaugat o rosie bine coapta. Delicios si satios!

Sosul tzatziki se poate face cu menta in loc de marar - asta daca vreti o variatie de gust!

Carte cu si despre bucatarie

2009-07-01T13:26:00.014+03:00

Carti... (pozate si rapid prezentate)...

Cum gatim fara grasimi, de la Reader's Digest
Cu un intro despre alimentatia sanatoasa, cu peste 250 de retete (multe inedite, dar usor de facut), cu un glosar bine organizat si cu o super prezentare grafica, poate fi o carte de baza pentru orice bucatar amator care tine la sanatatea familiei.

Rapid si delicios, de la Reader's Digest
Aceeasi super prezentare grafica, de data asta cu 500 de retete, multe deosebite: cu totul altceva decat prepari zi de zi (si cu toate acestea usor de facut. Autorii se lauda ca nici un fel nu ia mai mult de 45 de minute si ca marea majoritate a retetelor nu dureza mai mult de 20 de minute. Eu n-am avut timp sa le incerc pe toate, dar din cate am facut si am citit, ii cred.)

One pot cooking, in engleza
O cutie cu 50 de fise cartonate: pe fata - poza si ingredientele, pe spate - reteta. Fisele sunt structurate pe culori, in functie de ce contin (retete cu carne, cu peste, cu paste si orez, pentru vegetarieni).

Plan your kitchen e tot in engleza (40 lei).
Asta este o carte pentru intreprinzatori si amatorii de bricolaj, interesanta si bine structurata. Arata cam asa:
E mai mult de spus despre ea: eu o recomand celor organizati si amatori de multe planuri inainte de a se apuca de cumparat si amenajat. Sau celor implicati in design interior, decoratiuni, presa de profil etc., pentru ca mai degraba te invata "cum sa iti faci planul" decat sa iti dea informatii actuale... (logic, nu-i din Romania).

Supa de rosii

2009-06-28T10:36:00.003+03:00

Revin cu reteta supei de rosii cu care va amenintam ieri: o reteta ideala vara. E doar pe baza de legume si poate fi consumata atat calda, cat si rece, cu smantana (sau fara), cu crutoane sau cu paine prajita... Incercati!
Ce am folosit: 1 ceapa rosie, 1 telina mica, 1 morcov, 500 ml piure de rosii la cutie (merge si suc de rosii), 4 rosii intregi, 1 dovlecel, 1 legatura de loboda rosie, 1 legatura leustean, 1 legatura patrunjel, sare, piper, zahar, plus taiteii de orez dintr-un pachet de supa (eu arunc condimentele si uleiul). Aha. Si o lingura de ulei de masline (asta daca nu folositi smantana).
Reteta e simpla: fierbeti ceapa in 500 ml apa cu sare, dupa zece minute adaugati telina si morcovul taiate bucatele, iar cand sunt aproape fierte adaugati si dovlecelul taiat mare plus cele 4 rosii intregi (pe care le lasati doar cat sa li se crape pielita si apoi le scoateti cu o spumiera).
Curatati pielita rosiilor si taiati-le cuburi, apoi puneti in robotul de bucatarie atat zeama lasata de ele, cat si pulpa. Mixati si dati deoparte. Mixati si legumele din supa (pe care le scoateti tot cu o spumiera, lasand, desigur, apa cu parfum de legume sa fiarba mai departe pe foc).
Adaugati in supa pasta de rosii, piureul de rosii din cutie si crema de legume. Plus o lingurita de zahar. Spalati loboda si leusteanul, taiati-le fasii, iar la primul clocot adaugati-le in supa, impreuna cu taiteii de orez. Lasati pana fierb si taiteii si... supa e gata.
Inainte de a stinge focul, adaugati si patrunjelul tocat si nu uitati s-o gustati. Se serveste cu piper si asa cum spuneam , ori cu smantana, ori cu o lingura de ulei de masline.
Cine o serveste rece ar trebui s-o scoata din frigider cam cu jumatate de ora inainte de masa.

Recomandari de pe litoral

2009-06-27T12:53:00.003+03:00

Daca anul asta va faceti vacanta la mare si sunteti pe la Neptun, Cap Aurora sau Venus, iata o recomandare: mie mi-a placut cel mai mult restaurantul cu specific italian de la Delta (de langa hotel Delta, evident.) Doamna de la bucatarie gateste delicios!
Imi pare rau ca n-am nimerit aici din prima mea zi la mare, insa, odata descoperita terasa, am "onorat-o" apoi la fiecare cina.
Pastele (toate) sunt delicioase. (Pentru pizza pe vatra se merge la terasa de alaturi, tot de Delta tine si ea.) Supa de rosii este si ea grozava. Mi-a placut ca e unul dintre putinele locuri unde chiar si un vegetarian poate gasi mancare buna. Si, nu in ultimul rand, preturile sunt pentru toate buzunarele.
In poza: paste cu fructe de mare (pe care le-am cerut doua zile la rand).

Alte nume de restaurante de prin zona nu dau. Nu de alta, dar Delta este, momentan, "the best" din punctul meu de vedere - in materie de gatit, prospetime si preturi, adica. Poate la o noua tura pe litoralul romanesc sa descopar ceva la fel de interesant.
(Asta nu pentru ca as fi carcotasa si nici pentru ca as face reclama, ca oamenii habar n-aveau ca au intrat bloggerii la terasa lor :)... Dar dupa trei zile de haladuit prin toate localurile, ma cam saturasem de hamsii si prajeli, ca sa nu mai spun ca niste feluri fara carne, dar cinstite, adica nu "garnitura" cu "garnitura", nu gasesti nici sa dai cu tunul...
Mda, recunosc, am trecut de vreo doua saptamani la un meniu mai "vegetal" – consider ca vara e o perioada foarte buna sa renunti pentru un timp la carne.)
Ce ziceam? A, da, o sa revin daca mai gasesc localuri care-mi sunt pe plac.
Pana una alta, fug si eu sa fac niste paste cu dovelcei si sa scot supa de rosii de la rece. Pai ce credeati? Am venit cu inspiratie!

Trucuri in bucatarie

2009-06-18T19:25:00.003+03:00

Astazi "vand" cateva trucuri, precum si raspunsuri la intrebari de prin bucatarie... Din ciclul: am descoperit ca bunica facea bine ce facea...

• De ce se pune sare pe usturoi, inainte de a se face din el mujdei? Pentru ca sarea inmoaie fibrele din catelul de usturoi si face ca acesta sa fie mai usor de zdrobit. Zilele trecute mama s-a chinuit cu un mujdei... apoi mi-a zis amuzata: "nu stiam de ce se piseaza asa greu: uitasem sa pun sare inainte..."

• Cum poti sa redai textura unor legume un pic zbarcite? Simplu, le lasi un pic in apa, inainte de a le taia. E valabil mai ales pentru cartofii noi (tocmai acum ii "rehidratez", ca vreau sa ii tai cubulete, cu tot cu coaja si sa fac niste wedges)...

• Cum faci o mamaliga mai "fina"? Pui doua picaturi de ulei in apa care fierbe, inainte de a turna malaiul.

• Poti sa obtii paste nelipicioase fara sa pui ulei in apa care fierbe? Jamie zice ca da... poti sa pui doar sare, dar e esential ca apoi, dupa ce pastele au fiert, sa le scurgi, sa le treci sub jet de apa rece si sa adaugi in ele un pic din apa in care au fiert aceste paste. Apoi sa amesteci.

Salata cu rucola si somon

2009-06-10T11:16:00.003+03:00

In ultimul timp, lipsa de pofta de mancare (datorata sau, daca vreti, cauzata de caldura) si-a spus cuvantul. Solutia: salate rapide, cu mult "frunzis" si ceva gust de peste. Ca la mare, deh!
Nu prea apuc sa le pozez, insa astazi am avut ceva mai mult timp sa ma joc cu gustarea de la ora 10, asa ca o "impart" cu voi.

De pus in salata: rucola, somon afumat, rosii cherry, un ardei rosu si frunze de "baby-spinach" (adicatelea "spanac bebelus", ca sa n-o dau pe romgleza...).
Fragede si dulci, frunzele proaspete si mici de spanac se combina de minune cu pestele afumat si cu gustul un pic amarui de rucola. Totul se asezoneaza cu lamaie, busuioc, piper, sare si ulei de masline. Eu servesc o portie impreuna cu 2 pesmeti Wassa (din cei numiti "Original", ca restul nu-mi sunt pe plac).

PS De baby-spinach se pare ca sunt deja dependenta: mi-am cumparat zilele trecute si seminte de spanac, sa imi pun in ghivece pe balcon. Grabiti-va, daca va tenteaza, ca deja e tarzior: se planteaza pana in mai inclusiv (eu am o saptamana intarziere, dar bine ca e cald!), iar daca nu apucati... mai aveti ocazia pe la toamna sa il puneti din nou la incoltit.

Racitura cu pui (sau piftie)

2009-05-30T19:29:00.003+03:00

Astazi am o reteta de "racitura" adusa direct de la mama de acasa - mie imi place si o consider foarte potrivita nu numai pentru ocazii, ci si cu ocazia venirii caldurilor. Doar de-aia o cheama "racitura"! Asadar, cine are comentarii, poate sa imbunatateasca reteta, daca vrea.
Apoi astept sugestii... Fara reclamatii, da?!:)

Pentru reteta, aveti nevoie de:

2 aripi de curcan • jumatate piept de pui • 2 morcovi • ¼ telina • 2-3 oua • usturoi • 1 plic praf de gelatina

Se pârlesc aripile de curcan la flacara aragazului (sa se ia penele de pe ele, daca nu sunt bine jumulite)... Se spala si curata toate ingredientele, se pun intr-o oala si se toarna apa cât sa le acopere. Se adauga sare, se lasa la fiert pâna când apa scade la jumatate. Se scot ingredientele, iar carnea se curata de pe oase. Separat se face un mujdei de usturoi, care se adauga in zeama dupa ce aceasta s-a racit. Se adauga si praful de gelatina si se mai lasa un timp, ca sa se dizolve (cca 30 de minute). Apoi se amesteca zeama si se strecoara printr-o strecuratoare mare, in care ati pus si un tifon; se strecoara de trei-patru ori, sau chiar de mai multe, ca sa fie cât mai limpede. Separat se fierb ouale, tari, apoi se curata si se taie felii. Se pregatesc vasele: 6 castronele rotunde mici (precum cele de inghetata) sau 4 mai mari, cât cele de supa. Pe fundul cupelor se pune o felie de ou, o felie de morcov, una de telina, se asaza carnea, fâsii, impartita in mod egal la toate castroanele. Se toarna zeama incet peste ele, se acopera cu o folie (celofan) si se dau castronelele la frigider. Se poate servi si cu hrean.

Cum se face sushi

2009-04-30T21:53:00.021+03:00

Sunt extrem de incantata ca mi-a iesit... Se vede mai sus: maki sushi... Adica rulouri din orez de sushi cu diverse umpluturi (in aces caz: somon fume, castravete si avocado...)
E prima data cand prepar asa ceva, dar cum am promis ca revin cu detalii, nu m-am lasat. Stiu ca a durat ceva pana am revenit, dar, deh, a trebuit sa pun multe lucruri la punct si sa ma perfectionez intrucatva.
Acum sunt in stare sa va incurajez: puteti face chiar si voi acasa! (Dar daca nu va pasioneaza gatitul, e dorit totusi sa dati banii - oricati - la un restaurant cu specific)...

Singurul lucru de care aveti nevoie...
Nu, nu e vorba de bani, ci de timp. La mine a durat o zi intreaga: documentare "how to make sushi" pe google, cumparaturi, venit acasa, pregatit, gatit, servit... Si poze, pas cu pas, care m-au solicitat si mai mult, pentru ca - zau!!! - e dificil sa pui lumini, sa programezi aparatul si sa prestezi/actionezi in acelasi timp in care fotografiezi...
Dar sa o iau de la inceput, ce ziceti?...

Asadar, iata ce ar trebui sa cumparati sau sa aveti in casa (minim):

Ingrediente (pentru 3-4 rulouri): 2 cesti orez de sushi • 1/2 cana otet de orez • sos de soia • un avocado • un castravete • somon afumat • sare • zahar (prefer brun) • apa
Pentru preparare: lingura de lemn (nu folositi decat lingura de lemn) • betisoare de bambus • folie transparenta (sau celofan) de impachetat • un vas metalic cu capac, pentru fiert orezul • un castron de sticla sau de plastic • un cutit bine ascutit, cu lama mai lata
Alte ingrediente (puteti avea in plus): 1 ou pentru omleta • 1 morcov • condimente (piper, busuioc etc.) • ce mai doriti voi (legume proaspete, peste)

Primul si cel mai important lucru este orezul de sushi.
Luati 2 cani de orez.
Spalati-le bine-bine, intr-o sita, pana ce nu mai iese amidon iar apa e limpede
Apoi lasati orezul 30 minute in apa rece.
Clatiti (tot foarte bine).
Puneti orezul intr-o cratita, adaugati apa 1:1 (adica 2 cesti de apa la 2 cesti de orez), acoperiti cu un capac, si aduceti la punctul de fierbere.

Cand vedeti ca apa clocoteste si da pe afara, asa ca in poza, reduceti focul la minim. Lasati, tot cu capacul pus, 20 minute pe foc... sau pana ce apa se evapora cu totul. Dati deoparte pentru 15 minute, fara sa amestecati, pentru ca orezul sa se raceasca. Nu amestecati orezul decat cu o lingura de lemn. Cand s-a mai racorit, puneti orezul intr-un castron de sticla sau de plastic (nu metalic, adica) - fara sa insistati sa curatati cu lingura de pe fundul vasului, mai ales daca un pic de orez s-a lipit de acesta. Curatand orezul lipit, puteti distruge aroma intregii cantitati de orez.

Da, intre timp (in timp ce orezul se raceste, adica) fierbeti pe foc mic 1/2 cana de otet de orez cu
1 lingurita de zahar alb – eu am folosit zahar brun, deci, pentru ca acesta nu indulceste chiar asa tare, am pus 2 lingurite – si 2 lingurite de sare: veti obtine o solutie de otet cu care trebuie sa aromatizati orezul de sushi. Dupa ce s-a topit zaharul si sarea, dati deoparte.
Lasati solutia de otet sa se racoreasca. Apoi turnati-o cu grija peste orez, amestecand usor cu o lingura de lemn, pana se distribuie uniform. Orezul trebuie sa fie lipicios (altfel n-ar avea cum sa formeze rulouri, nu?).

Pana se mai raceste orezul, mai faceti urmatoarele:
- imbracati betisoarele de bambus in folie de celofan transparenta, bine intinsa. Sa fie acoperite ambele fețe.

- desfaceti somonul in fasii, curatati castravetele de seminte si taiati-l betisoare, desfaceti avocado, curatati de coaja si taiati tot betisoare.

- daca vreti si alte ingrediente, taiati betisoare un morcov, faceti o omleta dintr-un ou, etc.

Puneti toate ingredientele pe un platou alturat, sa le aveti la indemana.
Mai pregatiti un vas/castron mare de apa, cu un pic de otet de orez, in care va veti inmuia mainile inainte de a lua cu ele orez.

Acum treceti la treaba:
Inmuiati mainile, luati orez, intindeti pe bambus, uniform, intr-un strat de 2-3 cm grosime, inmuiati mainile in apa ori de cate ori adaugati orez sau il mai distribuiti.
Procedati astfel:

Care-i treaba cu susanul din poza? Inainte de ultimul rulou, veti amesteca cu ultima doza de orez niste seminte de susan un pic sfaramate (ca sa isi lase aroma) si veati avea astfel si niste maki cu "vesmant" de susan.
Mai departe, sa revenim la primul rulou. Atentie: puneti stratul de orez pe mijloc, nu lasati goluri, faceti-l suficient de lat ca sa cuprinda ingredientele si pentru ca marginile sa se poata lipi mai apoi. Veniti acum cu "umplutura". Puneti o fasie de somon fume:

Adaugati cateva betisoare de castravete si avocado:

Iar acum rulati. Cu grija, tinand cu degetele ingredientele din mijloc, cam asa:

(scuze de cadru prea strans, dar cu o mana gateam, cu una pozam, iar ochiul era undeva la mijloc, deci nu ajungea sa vada prin vizor... Sper ca se intelege ca in timp ce tineam cu degetele ca sa nu cada umplutura, am adus o latura a bambusului deasupra, prin rulare.) Bambusul nu se ruleazasi el spre interior, ci merge in continuare pana ce orezul ajunge deasupra orezului, iar ingredientele sunt prinse in capcana, la mijloc. Cam asa:

Buuun, cand ati ajuns aici sunteti deja aproape de reusita, dar atentie, e momentul cheie pentru a nu obtine un "ceva imprastiat": adunati ruloul ferm, apasand si strangand bambusul, pentru ca orezul sa se adune si sa se lipeasca bine. Cand desfaceti, rezultatul ar trebui sa arate cam asa:

Acum... tineti la indemana farfurioarele patrate pentru servire si treceti la cea mai delicata operatiune din program.
Luati un cutit bine ascutit si inmuiati-i lama in apa cu otet. Taiati ruloul la mijloc, in doua. Inmuiati iar, si taiati din nou in doua una dintre jumatati. Inmuiati iar (inmuiati, adica, inainte de fiecare noua taietura, altfel cutitul se va lipi, iar de rulouri se va alege praful) si taiati in doua si cealalta jumatate. Procedati la fel pentru a obtine 8 bucati de maki sushi.

Gata! Gata? Ma rog, mai sunt la rand vreo doua rulouri - daca nu l-ati imprastiat pe asta, aveti toate sansele sa le imprastiati pe celelalte... Sau, daca ati dat gres, mai aveti cu ce va juca, pana va iese "ingineria" pe deplin...

O ultima precizare, pentru carcotasi: stiu, lipsesc trei ingrediente specifice, dar daca nu le-am gasit in magazine, am gatit si fara ele. Daca gasiti wasabi, foi de alge sau konbu va rog sa imi dati si mie de veste.

Ce sa va mai zic? Sa nu uitam ca servirea e si ea la fel de importanta: estetica, gust, armonie... Evident, cu niste sos de soia (cam sarat, pentru gustul meu) pe langa... Pofta buna!

Sushi si... naked

2009-04-10T13:27:00.012+03:00

Aseara am participat la un eveniment cu totul inedit pentru pesiajul "culinar" bucurestean (si de fapt e vorba de o premiera chiar la nivel national - cel putin oficial vorbind): o sesiune de naked sushi. Va spun imediat despre ce este vorba, adica ce inseamna naked sushi, dar si mai multe despre sushi, restaurantul la care s-a intamplat si despre felurile de mancare preparate aici. Pana una alta, ca sa respect regulile jurnalistice si de curtoazie, o sa anunt de la bun inceput: "responsabil" de ineditul eveniment, organizat frumos, elegant si cu mult profesionalism: restaurantul Zen Sushi (Calea Şerban Vodă nr. 86, sector 4, Bucureşti telefon 0767.232.094 sau 0722.961.643).

Am primit invitatia in calitate de jurnalist culinar si, desi m-am temut initial ca n-o sa fiu in stare sa folosesc o domnisoara goala pe post de platou (caci asta inseamna naked sushi) si ca o sa salivez pe de langa (mancare) fara sa indraznesc sa imi intind betisoarele dupa vreun nigiri sau maki, pana la urma s-a dovedit ca si eu mai am de doborat niste prejudecati personale, desi zau daca imi imaginam ca mai am vreunele.
Anyway, am mancat sushi, am vorbit cu jurnalistii prezenti acolo, am facut glume cu fetele care o faceau pe platourile si am facut si fotografii. Destule. Si din cele "documentare", dar si ceva mai artistice (cum e cea de mai sus, dar asta dupa ce am baut un mini-sake - slab - si o bere japoneza - Kirin sau Asahi, nu mai stiu, ca stateam mai mult cu ochii prin vizorul camerei foto).
Asadar, sunt in masura sa declar sus si tare: pana nu vezi cu ochii tai, n-ai cum intelege. Iar pe net circula uneori niste poze de-a dreptul dubioase, care nu exprima cu adevarat ce inseamna arta naked sushi. Deh, in Japonia traditia mai si degenereaza in unele loc(al)uri!
Dar sa revin.
Domnisoarele sunt inca incepatoare in domeniu, nu fac de foarte mult timp asta, insa sunt bine instruite, dragute si cooperante. Pentru confortul fetelor, localul cere folosirea exclusiva a betisoarelor. Igiena este regula de baza a localului: nu se asaza mancarea direct pe pielea fetei (prin Japonia se mai practica), ci pe frunze de bambus perfect curatate, baietii care servesc mancarea de pe platouri poarta manusi, iar conform regulilor nipone se folosesc cosmetice fara parfum. Mai sunt si alte norme, atat de igiena, cat si de curtoazie (totusi e vorba de un om, nu de un platou) dar va las sa le mai descoperiti si singuri.

Asa... Ce sa va mai zic? Cu ocazia asta am descoperit atat un restaurant extraordinar, cat si doi bucatari extrem de pasionati de munca lor, plus o multime de profesionisti care servesc intr-un spatiu intim, cochet decorat, tipic japonez, cu mese inalte si scaune europene care se intalnesc de altminteri in multe localuri din Tara Soarelui Rasare. Fetele care au "servit" mancarea au reprezentat punctul de atractie al serii, dar ele au fost doar motivul de a ne aduce acolo... asa am remarcat ca la Zen Sushi se gateste, de fapt, un sushi extrem de gustos, cum n-am mancat in alte localuri din Bucuresti.
Iata si ce zice comunicatul de presa despre cei doi maestri ai bucatariei nipone care au deschis acest local:
Zen Sushi s-a născut din pasiune şi măiestria a doi tineri bucătari români pentru bucătăria niponă. Iulian Constantin lucrează ca bucătar de preparate japoneze din 2003. Şi-a început stagiul de pregătire cu cel mai bun bucătar japonez din România şi a lucrat pentru mai multe restaurante cu specific, din Bucureşti. În 2007 a urmat un training de specializare la Munchen, în Germania, având ca profesori renumiţi chef-i japonezi. Andrei Gâlcă şi-a început povestea de dragoste cu preparatele japoneze în 2001 şi de atunci a acumulat suficientă experienţă pentru a fi chef-ul unui restaurant din New Castel, Anglia, unde a lucrat până în 2008 când a revenit în România pentru a pune bazele, alături de prietenul său, restaurantului Zen Sushi, care „şi-a deschis beţele” în luna ianuarie a acestui an.

foto: platou nigiri & maki

In afara de excelenta in domeniul culinar si de ineditul "naked sushi" (evenimentul va avea loc si mai departe, pentru public – o data pe luna, in fiecare a doua joi din luna, dar trebuie facute rezervari din timp), localul are avantajul unei pozitionari centrale (la 5 minute de Piata Unirii). In restul timpului spatiul este foarte "decent" (dupa cum vedeti si in poza de mai sus), asa ca puteti veni cu toata familia: preparatele sunt delicioase, extrem de proaspete, mai ales ca la sushi nu se poate face rabat de la calitatea ingredientelor (fructe, legume, peste, carne de pui sau peste...)
Cu istoricul sushi-ului, traditiile acestuia si cu ceva retete o sa revin in zilele urmatoare, pentru ca vizita asta mi-a deschis apetitul pentru mancarea in acelasi timp sanatoasa si exotica a bucatariei japoneze! Si acum dau fuga sa imi cumpar betisoare, orez, foi de bambus si ingrediente, ca am de studiat problema!

In fine, domnilor, eu zic sa va aduceti la Zen Sushi si nevestele, chiar si in serile speciale: am remarcat ca doamnele erau mai putin inhibate decat s-ar putea crede...

Delicatesuri frantuzesti

2009-04-08T19:56:00.004+03:00

Din seria postarilor "de vazut" si nu "de facut": iata cateva imagini luate prin cofetariile din Tours (Valea Loarei).

Salata de oua cu susan

2009-02-25T09:46:00.004+02:00

Un ou fiert, o mana de valeriana proaspata, o rosie mare sau cateva rosii cherry, susan, ulei de masline, lamaie, sare, condimente - salata ideala pentru o gustare vitaminizanta. Eu am inventat-o pentru a pune in valoare susanul - am auzit de curand de la un doctor ca e o sursa foarte buna de calciu si, pentru refacere rapida dupa o fractura, de pilda, ar trebui sa consumi cat de mult susan. Am mai citit, apoi, ca susanul este o buna sursa si de magneziu, seleniu si fosfor si contine si arginina, o substanta care ajuta la intarirea sistemului imunitar. Cum valeriana laolalta cu lamaia este si ea o sursa de vitamina C, rosiile sunt bogate in licopenul celebru anticancerigen, iar oul contine proteine indispensabile pentru oase si muschi... am ajuns la concluzia ca salata mea (ca orice salata, de altminteri) e un adevarat cockteil de vitamine.
Cand vin de la piscina si imi pregatesc cate o chestie din asta, burta mea imi multumeste ca o hranesc bine si gustos... fara sa stric ce am format prin inot!

Tortelloni cu spanac

2009-02-05T20:52:00.005+02:00

Am cumparat ieri tortelloni proaspete, cu ricotta si spanac, iar in seara asta mi-a venit o idee: ce-ar fi sa le combin cu cateva ingrediente cheie pe care le mai am in frigider, pentru a obtine o cina usoara, dar plina de prospetime? Asa ca am trecut la treaba: am fiert pastele in apa cu sare, iar intre timp am ras un pic de parmezan, am prajit o mana de seminte de pin si am calit in ulei patru catei de usturoi. Apoi am aranjat deja farfuriile: am pus in ele cate o mana de spanac tanar, proaspat si salata valeriana (se gasesc proaspete si in acest sezon, la magazinul meu preferat). Am scos tortelloni fierte din apa, cu ajutorul unei linguri cu sita, le-am asezat peste salata si am adaugat asa: o lingura de usturoi aurit, cateva seminte de pin prajite si am presarat cate o mana de parmezan. In fine, am taiat in doua cate trei rosii cherry pentru fiecare farfurie si le-am aruncat pe deasupra... Totul a durat doar zece minute! Si singurul condiment pe care il mai poti adauga e doar un pic de piper proaspat rasnit.

Tigella

2009-01-26T09:45:00.005+02:00

Din categoria "mancarea strazii"... Adica un fel de fast-food italian (in imagine, o gustare rapida, vanduta adesea doar ca "tigella", desi in cazul de fata e vorba de un sendvis ce contine tigella si... prosciutto).
De fapt, tigella e doar un tip de paine, o specialitate originara din Modena: painea, ca o lipie, se prepara dintr-un aluat gros, facut din apa, faina si drojdie, si se pune la cuptor in niste forme speciale, de diametre diferite.
Sendvisul este excelent cald, alaturi de o cafea proaspata - gustarea ideala pentru un dejun de excursionist cu program incarcat.

Cel mai murdar aliment... oul

2009-01-16T08:36:00.003+02:00

Pe langa retetele cu care v-am obisnuit, mai strecor si cate un articol. Cel de fata nu este prea... apetisant, in schimb sunt sigura ca va fi folositor.
Intr-un top al celor mai murdare alimente, oul se afla pe primul loc.

Tu il speli inainte de a-l sparge si a-l gati? Sau chiar inainte de a-l fierbe? Indiferent de modul in care prepari ouale, indiferent daca pe suprafata lor nu vezi nici o urma de mizerie (unele dintre ouale comercializate astazi au, totusi, inca, urme de gainat – poate pentru ca producatorii vor sa confirme natura lor "eco") ar trebui sa stii ca oul poate pastra urme de bacterii, gunoi, murdarie, invizibile pentru ochiul nostru. Daca producatorul nu a respectat regulile de igiena, oul devine un risc pentru sanatate: durerile de burta sau balonarea sunt doar cateva dintre efectele minore cu care te poti confrunta daca mancarea a fost contaminata din pricina neresepctarii igienei. In afara de gainatul cu care se murdatesc inerent, ouale pot fi contaminate de alte oua sparte si care s-au stricat langa ele, in cuibar, sau de alte bacterii si virusi dintr-o ferma de pasari.
In urma cu cativa ani, riscul transmiterii gripei aviare nu era ridicat atat din pricina consumului carnii de pasare, cat din pricina oualor.

Mai ales daca folosesti oul negatit (maioneze, lapte de pasare etc.) ar trebui sa il cureti cu grija inainte. Recomandarile sanitare sunt sa speli ouale cu apa fierbinte (38-40ºC) apoi sa speli fiecare ou pe rand, timp de 30 de secunde, cu ajutorul unei carpe sau a unui buretel (buretele trebuie schimbat regulat, o data la cateva spalari, deoarece in el se mentin bacteriile; valabil si pentru buretele de vase), intr-o solutie de 10 litri de apa in care ai pus o lingurita de clor.
Clateste bine oul... si abia acum poti trece la gatit.
Inca ceva: nu tine mai mult de 30 de secunde oul in solutia de clor, deoarece acesta are o coaja poroasa, iar clorul poate patrunde in el. Din acelasi motiv, nu este indicat nici sa speli oul cu un detergent parfumat.

Gratar cu legume 1

2009-01-09T09:45:00.004+02:00

Deschid azi o rubrica noua: "Cu criza la restaurant". Rubrica se adreseaza celor care nu mai vor sa dea banii mancand in oras (stim cu totii de ce), dar sunt tare tristi ca nu-si mai pot permite o mancare "buna". O sa demonstrez, in 10 retete, cat de repede se poate gati ceva gustos si sanatos, mai bun ca la restaurant si cu siguranta mai economic... Pe locuri, fiti gata...

Pentru doua portii: un piept de pui dezosat si un mix de legume congelate, ulei de masine si condimente pentru carne. Si doua tigai: una cu grill, alta fara. Pune tigaile la incins pe foc, toarna mixul de legume congelate, direct, in cea fara grill, si pune deasupra o lingura de ulei de masline. Transeaza pieptul de pui in 4 fileuri, pe care le freci pe ambele fete cu condimente si ulei de masline. Bate apoi cu un ciocan de carne fileurile, ca sa se inmoaie (mai ai varianta sa pregatesti carnea din ziua precedenta, lasand-o la marinat in uleiul cu condimente) si pune-el pe gratar. In 5-7 minute e totul gata.

Acum, in ce priveste legumele, am un pont: da acestui fel o tenta exotica si sigur o sa te simti ca la restaurant, in alta tara... Eu una am facut o noua descoperire: legume congelate Findus Wok - amestecul "chinese" este de departe cel mai bun cu peste sau cu pui. Dupa cel "thai" nu ma innebunesc, e ok, insa contine o ceapa cam ciudata. De obieci ceapa e gustoasa gatita astfel, insa am impresia ca asta e o specie de ceapa mai picata si prea puternic mirositoare...
Sa pun si imaginea, ca sa se vada mai bine despre ce vorbesc.

Chec de legume

2009-01-02T11:42:00.002+02:00

In asteptarea Sfantului Ion (prilej de noi musafiri), dar te-ai cam saturat de atata carne? Ce le mai gatesti oaspetilor? Ei... dupa cum vezi, intotdeauna se gasesc solutii.
Iata o reteta de aperitiv: un chec care la mine a devenit "traditional" de vreo trei ani incoace - il fac foarte des in preajma sarbatorilor si deloc in restul anului. Reteta e de la verisoara mea Mihaela (care l-a luat mi se pare dintr-un Practic in Bucatarie). Eu am "imbunatatit" un pic checul, adaugandu-i ardei rosu, carese potriveste de minune impreuna cu ceapa. Am renuntat in schimb la praful de copt... prin urmare, nu iese cel mai pufos chec din lume, insa creste destul, iar ca aperitiv "sarat" nici nu are nevoie!

Ai nevoie de 7-8 oua, 3 cepe mari, doi ardei rosii, o conserva de ciuperci (sau 400 g ciuperci crude), 4 linguri de smantana, 4 linguri de faina, o legatura de marar, sare, piper, condimente, ulei si faina pentru tapetat tava. Si, evident, de o tava de chec, mare (daca e prea mica tine si o a doua tava la indemana, desi cantitatea este pentru un singur chec.)
Incepe cu partea lacrimogena: taie ceapa cubulete. Dupa ce te mai opresti din plans, taie si ardeiul si asaza-l impreuna cu ceapa intr-o tigaie mare. Toarna un pic de ulei, amesteca si lasa totul la calit la foc mic, amestecand din cand in cand. Scoate smantana si ouale sa fie la temperatura camerei.
Intre timp, desfa cutia de ciuperci si scurge conserva, apoi taie ciupercile cubulete. Daca folosesti ciuperci crude, spala-le si taie-le cuburi ceva mai mari. Adauga in tigaia cu legume (nu lasa ceapa sa se prajeasca, ci doar sa se inmoaie) si lasa pe foc pana ce toate incep sa se aureasca, iar apa lasata de ciuperci s-a evaporat cu totul. Da legumele deoparte, adauga sare, piper si marar tocat, apoi lasa sa se raceasca 10 minute. Tapeteaza tava cu ulei si faina. Da drumul la cuptor, sa se incalzeasca.
Separa albusurile de galbenusuri. Adauga in tigaie, peste legume: galbenusurile, faina, smantana si amesteca usor, pana se omogenizeaza. Gusta si mai adauga sare sau piper daca este cazul. Separat, intr-un castron mare, bate albusurile cu un tel sau cu un mixer, pana ce totul devine spuma si nu a mai ramas nici un pic de lichid. Adauga spuma de albusuri peste legumele din tigaie si amesteca incet, cu miscari cat mai blande, pentru ca spuma sa fie... inglobata in amestec (fara ca ea sa dispara cu totul). Gata: e momentul sa torni amestecul in tava de chec. In final, cu ajutorul unei linguri, netezeste spuma care se ridica la suprafata, ca sa aiba o grosime uniforma.
Da la cuptor, lasa focul la mediu si in cca 40 de minute checul este gata. Scoate-l cand coaja de sus a devenit auriu inchis. Poti verifica stadiul in care se afla la fel ca pe orice alt chec: cu ajutorul unui pai.
In final, inca doua sfaturi: daca nu esti sigura pe spuma de albusuri sau pe performantele cuptorului tau, poti adauga in compozitie si un pliculet de praf de copt. Nu uita ca, dupa ce ai scos checul din cuptor, sa il scoti si din tava, pe un fund de lemn: altfel el va continua sa se faca si de asemenea va fi mai greu de dezlipit de tava.

Salata de fructe de mare

2008-12-29T10:03:00.003+02:00

Se spune că cine manâncă pește în noaptea de Revelion (imediat după miezul nopții) va fi bogat tot anul. Nu știu cum vine treaba cu fructele de mare, dar pentru că și ele sunt tot "genul marin", sper că au același efect... mai ales psihologic. Oricum, pentru că fructele de mare ar alcătui o salată ceva mai rafinată și mai potrivită cu mesele festive, eu zic că aceasta din urmă merită să fie preparată cu ocazia trecerii în 2009!

Ai nevoie de: câțiva căței de usturoi, sare, un iaurt mic, o lămâie, un cubuleț de unt și un pachet cu fructe de mare congelate. Decongelează-le două ore. Pune pe foc o oală mică de apă, iar când aceasta fierbe, adaugă fructele de mare și lasă-le zece minute. Între timp, pregătește un sos de usturoi: zdrobește cățeii într-un mojar mare, cu sare (sarea te ajută să îi zdrobești mai ușor). Adaugă iaurtul, sare, iar la final - câteva picături de lămâie. Scoate fructele de mare și scurge-le într-o sită. Topește untul într-o tigaie, apoi adaugă fructele de mare și rumenește-le timp de cinci minute. Adaugă sare. Scoate pe farfurii mici și servește-le cu sosul, cu felii de lămâie și, de dorit, cu pâine prăjită sau cu boluri de orez fiert simplu.

Alte lămuriri: pentru această rețetă eu am folosit niște fructe de mare congelate, ambalate în vid, în Thailanda (presupun că și pescuite acolo)... iar acum, la două zile după ce le-am mâncat, pot să declar că au fost nu doar gustoase, ci și OK!
De obicei sunt prudentă cu fructele de mare și le urmăresc efectul în timp, pentru că îmi plac mult, iar de aceea am avut parte de câteva ori și de probleme. Ar trebui să știi că prospețimea fructelor de mare nu depinde doar de producător sau de ambalare, ci și de felul în care au fost transportate sau depozitate: de aceea e bine să fim siguri mai ales pe magazinul de unde cumpăram și să păstrăm obiceiul de cumpăra din același loc pe care l-am verificat în timp.

Cartofi franțuzești

2008-12-20T09:30:00.005+02:00

Lapte, ouă, smântână, unt, cartofi, cașcaval (sau mozzarella), printre care s-au strecurat câteva feliuțe de șuncă - iată o combinație dulce și consistentă, pe care o poți prepara în multe feluri. De data asta, însă, gratinarea este la putere! În ce privește talia, în schimb, nu pot să-ți recomand decât să mănânci o porție mică-mică... Dacă te poți abține!

Ai nevoie de cartofi (cam doi cartofi medii de fiecare persoană/porție), ouă (unul de fiecare porție), smântână (o lingurita de fiecare porție), un pahar de lapte, câteva felii de cașcaval afumat sau mozarella. Șunca sau mușchiul file sunt opționale - ajung câteva feliuțe. Mai ai nevoie de: unt sau ulei pentru uns vasul, sare, piper, mirodenii dupa gust. Și de un vas de yena adânc - la mine încap patru porții. Merge folosită și o cratiță obișnuită, daca n-ai yena, însă pregătește-te pentru mulți nervi când va veni momentul spălării...
Acum sa trecem la treaba!
Spală coaja cartofilor și pune-i la fiert în apă rece, cu tot cu coajă. Încearcă-i cu furculița, ca să vezi daca au fiert. Scurge apa și lasă cartofii să se raceasca. Curăță-i de coajă și taie-i felii mai groase. Unge vasul cu unt sau cu ulei. Împarte cartofii în două și pune pe fundul vasului un prim strat de cartofi. La mijloc, pune bucățele de cașcaval afumat (sau mozzarella), un pic de sare și piper, eventual alte mirodenii. Adaugă restul de cartofi, apoi pune din nou un pat de cașcaval și feliuțe de șuncă, apoi condimente. Într-un vas separat, bate ouăle ca pentru omletă. Adaugă smântâna și paharul de lapte, sare, piper și mirodenii și omogenizează (ai grijă să nu fie prea mult lapte, pentru ca amestecul să nu fie prea lichid), apoi toarnă uniform amestecul deasupra cartofilor, având grijă ca toată suprafața să fie acoperită de o parte din sos. Dă la cuptor la foc mediu și verifică din când în când. Îți dai seama că mâncarea e gata când ouăle s-au coagulat, iar stratul de deasupra a devenit auriu.
Mie una acest fel de mâncare îmi place servit cu castraveți murați!
Alternative există pe toate gusturile: în loc de mușchi file se poate pune kaizer, în loc de cașcaval - branză. În stratul de la mijloc, dintre cartofi, se mai pot adăuga câteva ouă fierte, tăiate felii, ardei gras tăiat fâșii sau cubulețe... așa că lasă-ți imaginația să creeze!
În rest, trebuie să mulțumesc "maestrei" în cartofi franțuzești care mi-a dat această rețetă. A fost delicios, Dana, mulțumesc... oficial!

Orez cu naut

2008-12-18T22:01:00.002+02:00

Pentru ca suntem in post, acesta poate reprezenta chiar un fel de mancare in sine, satios, care mai contine si mult-necesarele proteine (ce provin din naut). Insa eu o vad mai degraba ca o garnitura la un gratar de peste sau de pui (mai merge cu snitel sau cu pui Shanghai)... Asadar, nautul se lasa minim 4 ore in apa, sa se inmoaie (cel mai bine ar fi insa sa aveti la dispozitie chiar 24 de ore pentru aceasta operatiune). Culegeti pielitele care ies la suprafata, fierbeti boabele de naut timp de 3 ore impreuna cu o frunza de dafin si cu sare, culegeti restul de pielite cu o spumiera si scoateti boabele din apa, punandu-le intr-o sita. Orezul se spala si se fierbe intr-o canitate de apa de patru ori mai mare (la un pahar de orez se pun patru pahare de apa). Când bobul se umfla, iar apa e aproape evaporata, se spumeaza; se adauga nautul fiert, se lasa apa sa scada si se mai adauga dupa gust sare si condimente. Se da deoparte, iar dupa ce s-a racit se rastoarna pe un platou.

S-a deschis prima Doncafé Braserie si Espresso Bar

2008-12-13T09:09:00.003+02:00

Se afla in Bucuresti, Piata Dorobanti, pe strada Ankara la nr. 7. Ambianta e placuta si trag sperante sa mai vad si alte braserii de acest gen: decor relaxant, miros de cafea proaspata si muzica buna. Un meniu international sofisticat completeaza oferta braseriei Doncafé... dar va las sa descoperiti voi oferta casei (ca sa nu va fac pofta asa, de dimineata).

Somon cu legume

2008-12-06T10:18:00.003+02:00

"Fast-food" nu inseamna intotdeauna sa faci rabat de la calitate, iar "slow-food" nu inseamna mereu sa gatesti indelung, ci doar sa... savurezi mancarea. Din seria retetelor mele rapide, dar sanatoase (cu riscuri minime de a murdari vase in plus sau de a stropi prin bucatarie) iata inca una pe care o prepar adesea: somon la gratar, cu garnitura de legume.

Ce-i drept, vei avea totusi o grija – sa scoti somonul din congelator cu cateva ore inainte de a gati. Medalioanele de somon de la Ikea merita o companie la fel de sanatoasa: o garnitura de legume. Legumele (un mix special, de legume congelate) sunt gata in acelasi timp in care este gata somonul pe gratar. Pestele, inainte de a-l gati, il dau cu sare condimentata... si atat! E gata cam in 6 minute, daca focul e rapid si daca folosesti o tigaie cu grill.
Legumele din imagine (un amestec dulce, foarte potrivit cu pestele mai gras) sunt gata in maxim 10 minute: se pun asa, congelate, intr-o tigaie in care sfaraie un pic de ulei de masline, se adauga o cana cu apa si se lasa pe foc. Sunt gata atunci cand apa s-a evaporat, moment in care poti adauga si condimente. Am descoperit un amestec de legume "italienesti" cu un gust grozav: broccoli, morcov, telina, porumb. Eu adaug doar jumatate din plicul de condimente din pachet, ca sa nu iasa legumele prea sarate si picante si sa nu le "stric" dulceata care merge asa bine cu somonul...

In ce priveste legumele, sunt marca hortex – asta e, imi plac cel mai mult... Si sper ca cei de la hortex sa ma gaseasca si sa imi dea bani ca le fac reclama. Iar cei de la ikea de asemenea ca e a doua oara cand ii pomenesc pe blog :)

Paste integrale cu legume

2008-12-02T14:49:00.015+02:00

Nu e o reteta total de post, pentru ca eu am presarat la final si un pic de parmezan, insa daca renunti la acesta ai la dispozitie o reteta perfecta si daca tii post. Este oricum mai blanda cu talia ta decat orice mananci de obicei in post. Un fel de "3 in 1", cu mai multe calitati: e satioasa, nu prea scumpa, si dietetica (iti asigura doar carbohidrati sanatosi si vitamine). In plus, e gata chiar si in 20 de minute (bine, eu am un pic de antrenament, dar incearca s-o faci mai des si o sa vezi ca iti iese din ce in ce mai repede).

Sa vedem, pas cu pas, despre ce ar fi vorba. (Daca am apucat sa si gatesc, sa si pozez asa mult, se vede ca e destul de simplu de realizat!) Asadar, ai nevoie de un dovlecel...

...taiat felii. Eu il spal si il tai cu tot cu coaja, pentru ca in aceasta se pastreaza multe vitamine. Apoi de un ardei gras (rosu e mai dulce, eu n-am avut decat verde; merge si o ceapa) care, taiat cubulete, se pune la calit intr-o lingura de ulei de masline.

Cât timp se căleste ardeiul, pune o oala de apa la fiert cu sare si pregateste 250 g paste integrale. In apa de fiert nu este nevoie si de ulei: pastele nu se vor lipi daca ai grija sa le amesteci cu o lingura, imediat ce le-ai pus, dar si cat mai des in timpul fierberii.

Peste ardeii din tigaie, care inca nu s-au rumenit, adauga dovlecelul taiat.

Presara sare si piper, mai adauga o lingura de ulei de masline si amesteca pana ce se rumeneste dovlecelul. Desfa o conserva de rosii in bulion, din acelea fara pielita. Rosiile sa fie intregi.

Si adauga peste legumele calite.

Umple conserva cu apa si toarn-o deasupra legumelor, apoi amesteca si lasa sa fiarba pana ce scade apa. Intre timp, curata 3 catei de usturoi si taie-i felii:

Cand apa de la sosul de legume a scazut, adauga usturoiul, piper, sare, o lingurita de zahar brun. Taie cu ajutorul lingurii de lemn (sau de plastic) rosiile care pana acum au fiert intregi si mai lasa 2 minute pe foc. Cum pastele au fiert intre timp, scoate-le, trece-le printr-un jet de apa rece si scurge-le intr-o sita.

Pune sosul intr-un bol si adu-l la masa. Peste pastele scurse presara masline intregi sau taiate felii si, daca nu tii post, presara si parmezan proaspat ras. Fiecare isi adauga cat sos doreste. Pofta buna!

Scrumbie in folie de aluminiu

2008-11-26T09:31:00.002+02:00

Extrem de simplu de facut, aceasta reteta poate fi o alegere potrivita pentru zilele de "dezlegare la peste". Desi am inceput sa ma feresc sa folosesc aluminiul la cele mai multe retete, pentru aceasta inca mai fac o "exceptie". Nu de alta, dar daca il pun intr-un vas de lut, pestele nu mai iese asa crocant, ci mai moale. Acum, depinde de gustul fiecaruia...

Pentru doua portii, ai nevoie de doua scrumbii (dezghetate bine, daca le-ai cumparat congelate), o lamaie, ulei, sare, piper, busuioc uscat si patrunjel uscat.
Se face rapid: cureti pestele si il crestezi pe afara, pe ambele parti, din 2 in 2 cm. Il freci si pe afara si inauntru cu sare, piper si verdeata, apoi il ungi cu ulei. Il stropesti pe afara cu zeama de la jumtate din lamaie, apoi il invelesti in folie. Pestii astfel ambalati se pot pune pe un gratar sau intr-o tava, la cuptor.
In timp ce se fac pestii, eu prepar repede si o mamaliguta si un mujdei "light", din 2-3 catei de usturoi. Totul merge cu pahar de vin rosu demi-sec. Apropo de asta, nu stiu de unde prejudecata ca pestele este exclusiv insotit de vin alb - nu-i adevarata. Pofta buna!

Pangasius cu sos pesto si paste

2008-11-21T08:20:00.004+02:00

Si pentru ca tot am dat reteta de pesto, acum sa va arat si la ce am folosit sosul-minune.

Asadar, doamnelor si domnilor... pangasius cu sos pesto si paste!

Ingrediente pentru doua portii: 2 fileuri de pangasius; 200 g paste (tagliatelle); sos pesto (vezi postarea anterioara pentru reteta de pesto), seminte de pin, parmezan si 2 frunze de busuioc, pentru decor

E o mancare simpla si usor de facut, insa de mare efect! Daca ai invitati la cina si nu mai mult de 30 de minute disponibile pentru gatit, ti-o recomand ca pe “piesa de rezistenta a serii”. Ca sa-ti eficientizezi munca, incepe prin a pune la fiert o oala cu apa, pentru fierberea pastelor, toarna un pic de sare si apoi muta-ti atentia pe sosul pesto.

Probabil dupa ce ai terminat sosul pesto, oala cu apa isi cere deja “drepturile”: acum pune la fiert pastele, turnandu-le in olala cu apa care fierbe.

In fine, vine si randul pestelui: sareaza un pic fileurile, da-le cu piper, unge-le cu ulei de masline si, daca ai, presara pe ele si cateva frunze de busuioc uscat. Pune fileurile pe gratarul la care ai dat focul foarte incet. In cam 3 minute vor fi gata pe o parte. Intoarce-le si pe cealalta cu ajutorul unei spatule de lemn (sau plastic), lasa-le inca trei minute, apoi scoate-le deoparte.

Italienii ar scoate deja pastele, eu insa va sfatuiesc sa le mai lasati putin. Lor le plac “al dente”, noua sigur ni se vor parea nefacute. Dar, evident, sfatul e valabil daca nu aveti italieni la cina!

La servire, se pun pe farfurie un file de peste si o mana de paste si se adauga deasupra un pic de pesto.

Sos Pesto

2008-11-21T08:03:00.006+02:00

Ai nevoie de: o mâna mica de frunze proaspete de busuioc, 20 g seminte de pin, ulei de masline, parmezan, doi catei de usturoi, sare... si, in fine, „ingredientul“ cheie: un mojar.

Un sos mai simplu decat atat nu se poate. Scoate mojarul si asaza-l pe masa de lucru. Spala busuiocul si toaca-l. Curata doi catei de usturoi, apoi caleste usor si foarte repede, intr-o tigaie de teflon, 20 g seminte de pin. Pune in mojar cateii de usturoi zdrobiti, adauga treptat cand busuioc tocat, cand semnite de pic un pic prajite, cand ulei. Rade parmezanul intr-un castronel si adauga in sosul pesto si parmezan, din cand in cand. Daca mai simti nevoie, mai adauga si ulei de masline. Nu te ingrijora: un sos pesto reusit poate fi cremos, cumva “untos”, dar deopotriva si usor “branzit”, ca si cum s-ar fi taiat.

Sosul se serveste simplu cu paste sau se poate adauga la diverse tipuri de carne, legume sau peste file.

Partea proasta e ca in Romania nu gasesti seminte de pin! (inlocuieste-le cu miez de nuca, asa fac pastele cei de la „Fru-fru“). Zau daca am vazut vreodata seminte de pin prin magazine, si am cautat, vorba ceea, de mi-au sarit ochii din cap! Cineva, pe un forum, zicea mai demult ca s-ar gasi pe la Auchan. Eu una n-am gasit nici acolo, desi am umblat prin mai toate super si hiper-marketurile in cautarea delicatesei. Adevarul e ca si in straintate e scump. Eu mi-am adus mereu de pe unde am fost: din Spania, Franta sau Italia. (Si doar in Spania le-am gasit la un pret acceptabil...) Acum, fiecare dupa posibilitati. Mie mi se pare ca nuca face sosul mai satios si ii da un gust mai puternic. In plus, nucile au mult magneziu!

Salata cu rosii cherry si oua de prepelita

2008-11-11T19:09:00.003+02:00

Iata una dintre salatele gustoase, rapide si dietetice pe care le mancam pe cand tineam regimul (da, acela la care trebuie sa mananci din 3 in 3 ore si in urma caruia am slabit, in vreo 2 luni, cam 11 kilograme). Pentru ca inca mai servesc asa ceva la gustarea de la ora 10, e clar ca mi-a placut cu adevarat, nu? Dupa cum se vede, ingredientele sunt: oua de prepelita, rosii cherry, cateva masline, busuioc verde (merge si uscat), ardei gras, ceapa verde si o lingurita de ulei de masline. In loc de paine, doi pesmeti Wassa, de preferat Original (mie una Wassa Integral nu imi place, e genul de gustare pentru masochisti, zici ca mananci paie... expandate.)

Conopida murata

2008-11-05T09:53:00.007+02:00

Iata, asa cum promiteam, reteta de conopida murata. Mamei i-a iesit grozav, iar vremea calda a ajutat ca muraturile sa fie gata mai repede anul acesta. (Din pacate, in aer miroase deja a iarna, cred ca s-a zis cu zilele blande de toamna.)

Ai nevoie de

3-4 capatani de conopida

1 kg de castraveciori (facultativ)

1 radacina de hrean

usturoi

frunze de visin (ingredientul secret)

Se prepara o saramura (la 1 litru de apa - o lingura de sare). Se spala legumele, se desface conopida in buchete mai mici si se aseaza in borcan, impreuna cu castravetii, hreanul si cateii de usturoi. Deasupra se toarna saramura calduta, apoi borcanele se sigileaza si se lasa... in camara!

Sondaj

2008-11-04T09:00:00.002+02:00

Asa arata cateva dintre conservele puse de mama in toamna asta. Eu nu am apucat inca sa ma ocup de provizii, dar mi-am propus sa prepar si eu saptamana viitoare macar cateva bunatati. In asteptarea retetei de conopida murata pe care o s-o dau in curand, va invit sa imi raspundeti daca ati pus sau puneti si voi toamna muraturi. Ati pus in toamna asta? Sau, daca nu ati pus, puteti sa imi povestiti si de ce? Oare chiar nu mai merita investitia?
Va astept cu comentarii.

Salata de cruditati si pui, cu maioneza

2008-11-01T10:27:00.004+02:00

Reteta facuta de mama (si decorata tot de ea):
Ai nevoie de: o telina potrivit de mare, o bucata de piept de pui facuta pe gratar, conopida murata (sau dulce, fiarta), maioneza (poti cumpara si "de-a gata", insa mai gustoasa e cea facuta din ulei si 2 galbenusuri, unul fiert si unul crud), lamaie si patrunjel pentru ornat.
Mai simplu de atat nu se poate: tai ingredientele bucatele sau fasii, cat mai marunt, dai telina pe razatoare si amesteci totul cu maioneza. Gata! Mai ramane sa decorezi cu 2 felii de lamaie si verdeata, ca sa arate ca in imagine.
Poti servi cu paine prajita, la aperitiv.

Insalata Caprese

2008-10-29T10:02:00.005+02:00

Adica "Salata de Capri". Conform Wikipedia: "is a simple salad from the Italian region of Campania, made of sliced fresh mozzarella, plum tomatoes and basil. It is seasoned with salt, black pepper, and olive oil."
Eu adaug cateva felii de muschi file si, astfel, am la dispozitie o gustare delicioasa, rapida si (zic eu) dietetica, in doar 5 minute. Mai mult dureaza pana fixez trepiedul (nu de alta, dar imi plac pozele macro si lumina naturala)...

Bruschete (varianta cu cascaval)

2008-10-28T10:02:00.005+02:00

Azi m-am gandit sa nu scriu prea mult, drept pentru care, dupa ce m-am delectat cu pozatul si mancatul bruschetelor, m-am distrat cu o paginare (in quark). Asadar...

Secretul unor galuste reusite

2008-10-25T18:41:00.004+03:00

...Ei bine, se pare ca vremea rece ne obliga sa intram in casa... Asa ca adio gratare, pana una alta, bun venit cuptor si bucatarie calduroasa! Cum vremea e rece, am gatit azi o supa calda, pe care am parfumat-o cu un pic de nucsoara proaspat rasa, la servire: evident, e vorba de o supa de pui, pentru ca se zice nimic nu te apara mai bine de gripe si raceli.

Mie imi plac insa mult de tot galustele, asa ca reteta mea le include. Imi aduc aminte ca "bu'i a noastra", adica bunica, ne spunea adesea: "pai supa ori e de pui, ori de galuste." Cred ca de fapt pe vremea aceea, se gasea cam greu carne. In plus, cum galustele erau favoritele noastre, ale copiilor, avea o ocazie foarte buna se ne convinga sa mancam legume fierte - prezentate cu niscaiva accesorii mai atractive.

Nu te plictisesc cu reteta unei supe de pui (eu una nu folosesc nimic altceva in afara de piept de pui, o ceapa, radacinoase si sare; poate si un dovlecel sau o rosie. In rest sunt impotriva chimicalelor care aufost botezate "condimente de supa"). Cand supa e gata si da in ultimul clocot, poti trece si la confectionarea galustelor.

Asadar, iata si secretul unor galuste pufoase, bine crescute. Le poti face dintr-un ou sau doua (eu azi am folosit 6 oua mici de prepelita), la care adaugi niste sare si, atentie: o lingura, poate chiar doua, de ulei de floarea-soarelui. Le bati pe toate bine si abia apoi incepi sa incorporezi grisul, in ploaie, amestecand cu o furculita. Te opresti cand amestecul incepe sa se intareasca, sa se separe, ca si cum s-ar taia, si sa se lipeasca de furculita. Atentie, nici prea tare nu e bine sa fie, ca altfel iti vor iesi niste galuste "beton".
Ia o lingurita obisnuita, de cafea, inmoaie-o in supa care clocoteste, apoi ia cu latul, cat jumtate de lingurita, o "felie" din pasta de gris. Atat si nu mai mult, pentru ca altfel grisul nu va avea loc sa creasca si sa se umfle (daca faci galustele prea mari, vei obtine un strat pufos pe la suprafata, dar un miez dur, ca un nucleu, de gris nefiert).
Da-i galustei drumul in supa (asigura-ta mai intai ca ai destula zeama si loc pentru ca galusetele sa creasca) si asteapta un pic - daca galusca se imprastie, inseamna ca pasta nu a fost suficient de tare. Mai poti adauga un pic de gris. Alt secret: daca lasi un timp pasta de gris (sa zicem din motivul ca supa nu a dat inca in clocot), o sa ai surpriza ca amestecul sa se intareasca prea mult: alt motiv pentru a obtine galuste "beton"...
In fine, daca ai reusit sa fii atenta la toate astea, poti adauga toate galustile - si nu te grabi, pune doar cate o jumatate de lingurita, pe lung! Lasa-le sa dea un clocot, stinge focul si pune capacul. Nu servi chiar imediat: galustele se vor umfla si dupa ce ai stins focul.

Micii lui tata

2008-10-21T20:17:00.003+03:00

Cat inca mai prindeti zile frumoase, poate nu strica sa iesiti la un gratar - cine are norocul sa stea la casa, poate profita cu atat mai mult de vremea calda. Mie una imi place extrem de mult mirosul de carbune si fum, intr-o amiaza racoroasa de toamna. Mai merg pe gratar si alte bunataturi din carne, plus niste ardei copt, cateva ciuperci si chiar ceapa coapta, insa de data asta va dau doar reteta de pasta pentru mici a tatalui meu.
Ai nevoie asadar de ceafa de porc, carne de oaie, piper, sare, cimbru, usturoi, apa si bicarbonat de sodiu alimentar. Ca proportii, alegi si singur, in functie de gust. In principiu, cam la un kilogram de carne, pui o capatana de usturoi, iar macar un sfert din carne ar trebui sa fie de oaie, cu ceva seu in ea, ca asta da gustul micilor. La cantitatea data mai devreme, e suficienta o lingurinta de bicarbonat si cam o lingurita din celelate condimente. Se toaca toate si se amesteca bine-bine. Ori merg date de doua ori prin masina de tocat sau mixate in robot pana ce obtii o pasta. Inainte de a pune micii pe gratar, modeleaza-i cu mainile bine unse cu ulei.
Merg cu mustar si, desigur, cu o bere rece (sau cu un pahar de vin rosu).

Piraschii (adica gogosi umplute). Reteta lui Margot

2008-10-20T11:21:00.003+03:00

Recunosc, nu le-am gatit eu, doar am asistat la modul cum erau facute si apoi... le-am mancat. Iar daca am cerut si reteta, este clar ca mi-au placut "piraschiile"! Primul lucru pe care gazda mea mi l-a impartasit a fost ca aluatul trebuie sa fie unul "semi": cumva intre cel de cozonac si cel de paine.

Asadar, ai nevoie de: 500 g faina, in care amesteci 1 plic de drojdie granulata, 1-2 linguri de zahar, putina sare, un ou si o cana de lapte cald in care ai topit o lingura de margarina. Framanta bine totul, turnand cate un pic de ulei in mana, pana ce aluatul se desprinde. De aici, il lasi un pic la odihnit si la crescut. Cand te apuci de gogosi, faci bile mai maricele, pe care le turtesti pentru a obtine niste cercuri cu diametrul cam cat o palma. Le poti umple cu fructe (in cazul de fata au fost cate 3-4 visine de gogoasa, din colectia de conserve personale) si putin zahar. Mai merg la umplutura si caisele sau prunele. La final, le indoi, lipesti marginile ca sa nu scape umplutura, si obtii astfel niste jumatati de cerc, apoi le prajesti pe rand in ulei incins

Cine vrea, le poate umple si cu carne: carnea se fierbe inainte, se toaca si se caleste cu un pic de ceapa si condimente.

Salata de ton si porumb

2008-10-17T23:40:00.003+03:00

Observ ca sezon de ceapa verde avem din ce in ce mai des - e octombrie dar eu o gasesc din nou de vanzare la "legumarie"... Am luat chiar zilele trecute cateva legaturi si am facut cu salata, tot verde... Cu ocazia asta mi-au ramas cateva fire si pentru reteta cu porumb si ton de mai sus. :)

Asadar, ai nevoie de: ceapa verde, o conserva de porumb, 2 de ton in suc propriu si niste verdeata (de preferat, marar). In plus: sare de mare, piper, otet de mere (e mai sanatos), ulei (prefer de floarea-soarelui, tot pentru ca e mai sanatos, o sa vedeti de ce in urmatoarea postare pe blog...) Asta-i tot. Se amesteca, dupa ce ai scurs ingredientele cumparate la conserva. Stiu ca salata are porumb, dar e buna cu paine. Iar daca detesti ideea de porumb-paine, poti incerca cu cartofi fierti in loc de porumb... Desi e cam acelasi lucru.

Pastrav la cuptor

2008-10-17T11:29:00.004+03:00

Nu ma pot abtine sa nu postez si aici reteta mea favorita de duminica. O gasesti, de altfel, si pe siteul meu personal...

Igrediente: 2 pastravi, 2 rosii, 3-4 cartofi, 1 ceapa mare, 2 crengute de rozamrin, busuioc, sare, piper, ulei de masline, usturoi

Ia doi pesti gata curatati (pastravul, asa cum mai spuneam este foarte dulce si bun la aceasta reteta, care merge facuta de altimnteri si cu orice alt peste), da-i cu un pic de sare si piper inauntru si pe dinafara, apoi pune in ei cate o crenguta de rozmarin. Ia o tava pentru cuptor si asaza in ea: un strat de rondele de ceapa, unul de felii de cartofi, apoi asaza deasupa pestii in care strecori cate o crenguta de rozmarin. Acopera tava cu o folie de aluminiu (eu inainte de asta am facut si poza!) si da la cuptor. Lasa vreo 20 de minute, la foc normal, si apoi inca vreo 10 minute dupa ce scoti folia - asta ca sa se "aureasca" pestele si sa dai senzatia ca au adus la masa vreo comoara!

Mai jos: asa arata pastravul proaspat. Stii sa-l alegi? Iata cele mai importante trei secrete: pestele proaspat trebuie sa miroasa a mare sau a balta si a nimic altceva, sa aiba ochii limpezi si sa aiba corpul elastic, nu teapan.

Tarta de... Bologna (Hotel La Pioppa)

2008-10-17T10:56:00.009+03:00

Din categoria excursii: la Bologna, in primavara acestui an, cu ocazia Targului de Carte pentru Copii, am stat la un hotel (La Pioppa se numeste, pentru cei interesati de o deplasare in zona). Punctul forte al casei: tartele cu fructe si pastele. Ambele home-made. Tarta din imagine este ceea ce primeam, printre altele, la micul dejun. Imi place poza si m-am muncit mult sa o obtin: in fiecare dimineata coboram cu aparatul foto si ma foiam si aranjam farfuriile... Sunt convinsa ca nu am trecut drept prea normala, dar sa stiti ca personalul e alcatuit oameni foarte toleranti si simpatici:) Reteta am vrut sa o cer, insa pana la urma nu ne-am inteles: italiana mea e atat de buna incat... lipseste cu desavarsire. Eu am stat cu imaginea, un timp, pe desktop...

Mai jos, alte doua cadre dintre cele mai reusite....

Rulouri cu spanac

2008-10-13T17:48:00.004+03:00

Pentru aluatul de foietaj:
250 g margarina
400 g faina
70 ml apa
1 lamâie
sare

Pentru umplutura:
800 g spanac proaspat sau o punga de spanac congelat
1 legatura ceapa verde
1 lingura ulei de floarea-soarelui
200 g cascaval
sare, piper
1 ou
hârtie pergament

Pentru realizarea aluatului de foietaj, amesteca margarina cu faina, adaugata treptat, si framânta cu ajutorul unei furculite. Adauga apoi zeama de lamâie si apa si amesteca bine, pâna ce inmoi aluatul. Condimenteaza cu sare, apoi fa mai multe bile si din fiecare intinde câte o foaie patrata. Lasa sa se odihneasca.
Curata spanacul proaspat de codite, spala-l si toaca-l (poti folosi si o punga mica de spanac congelat, oprait si apoi scurs bine de apa). Rade cascavalul pe razatoarea cu ochiuri mari. Taie ceapa verde marunt, numai partea alba, si caleste-o in ulei, intr-o tigaie de teflon, pâna rondelele devin aurii. Adauga jumatate din cantirtatea de spanac si se caleste in continuare, amestecând incontinuu, pâna ce apa lasata de spanac se evapora. Lasa sa se raceasca, apoi adauga restul de spanac, tocat, cascavalul ras, apoi sare si piper dupa gust.
Taie bucati din aluatul de foietaj, pune câte doua-trei straturi unul peste altul pentru a obtine patrate, pune in fiecare patrat o parte din compozitie si ruleaza. Tapeteaza tava cu hârtia de copt, apoi asaza rulourile in tava si unge-le cu oul batut. Da tava la cuptorul incins la 200ºC si lasa pâna ce rulourile devin aurii.

Fructele toamnei

2008-10-11T19:19:00.006+03:00

Fructe sau must? Oricum ar fi, e toamna: profita cat poti de proprietatile antioxidante remarcabile ale strugurilor negri. Strugurii albi nu contin celebrii tanini, insa sunt o sursa foarte buna de potasiu.

Daca te astepti la vreo reteta de vin, nu-ti recomad sa faci vin sau must la domiciliu. Mai ales daca esti incepator. Pentru ca va trebui sa investeti in teasc, damigene si alte cele, iar cantitatea de vin rezultata e deseori descurajanta. In plus, ar cam trebui sa cunosti soiurile de struguri, ca sa stii ce amesteci, sa afli cum se face limpezirea vinului s.a.m.d. (Apropo, stiai ca unii producatori de vin alb romanesc il limpezesc cu clor??? Criminali. Raportat la clor, sulfitii pot trece chiar drept o chestie"sanatoasa"!).

Mai bine cumpara must de la micii producatori care incep sa iasa cu el la piata. Iar vinul, cel mai bine cumpara-l din magazine specializate si din marci cunoscute.

In schimb, poti face acasa suc de struguri, zdrobind boabele (alege-le mai intai, sa nu scape boabe stricate) si apoi trecandu-le prin sita. Alege neaparat struguri dulci sau indulceste-i cu zahar ori chiar cu alte fructe dulci. De asemenea, strugurii rosii dulci sunt o foarte buna garnitura, impreuna cu orez, pentru carnea de rata sau curcan.